Supa de șoricel este o carte cu mesaje-cheie. La prima vedere, poate fi considerată o lectură ușoară, dar ne dă tuturor de gândit prin profunzimea sa.
Un șoricel citea o carte la umbra unui copac. Din senin, vine o nevăstuică, îl prinde și îi spune că vrea să facă din el supă de șoricel. Îl pune în oală, iar, când să aprindă focul, șoricelul începe să îi dea câteva sfaturi.
„Cum să faci supă de șoricel fără povești? Nu va ieși gustoasă!” îi spune acesta nevăstuicii. Tot el este cel care se oferă să i le povestească. Așadar, să pornim la drum și să descoperim cele patru povești interesante!
Cele patru povești esențiale pentru o supă de șoricel delicioasă
În prima poveste, un șoricel se plimba prin pădure, când stupul unor albinuțe i-a căzut direct în cap. Bineînțeles, acum era urmărit de albine la fiecare pas. Cum a reușit să scape? S-a scufundat în noroi până peste cap.
Urmează o povestioară despre doi bolovani, care nu puteau să se miște în niciun fel. Totuși, dorința lor cea mai mare era să vadă ce se află de partea cealaltă a dealului. O pasăre îi păcălește și le spune numai lucruri frumoase. Peste un an, un șoricel îi vede pe cei doi bolovani foarte amărâți și le sare în ajutor, lămurindu-i că, de fapt, și partea cealaltă a dealului arată exact la fel.
În a treia poveste, o șoricică încerca de zor să adoarmă. Nu reușea, din cauza zgomotului infernal produs de un greieraș. Atunci când îl roagă să înceteze, acesta își aduce rând pe rând câte un tovarăș, până se adună zece. Deși șoricica îi ruga de fiecare dată să facă liniște, ei înțelegeau opusul. În final, ajung să cadă de comun acord asupra faptului că cel mai bine este să păstreze liniștea.
Ultima poveste ne-o prezintă pe o doamnă șoricică mai în vârstă, căreia îi crește o tufă de mărăcini din fotoliu. Totuși, privește acest lucru ca pe ceva pozitiv, care face să îi dispară durerile. Bătrânica este distrusă când vede că tufa începe să se usuce, dar apoi realizează că e nevoie doar să o ude.
Citește și: Delirul încapsulat: „Cartea cu scoarțe de argint, ferecate”
Așadar, acestea sunt poveștile de pus în supă. Acum vine partea grea: cum punem patru povești în supă? Șoricelul îi spune nevăstuicii că e nevoie să aducă ceva din fiecare poveste: un cuib de albine, noroi, doi bolovani, zece greieri și o tufă de mărăcini. În graba ei, nevăstuica uită să închidă ușa, iar șoricelul evadează și se duce repejor acasă, pentru a termina cartea începută mai devreme.
Micile detalii care ne ajung la suflet
Aș vrea să acord puncte bonus pentru ilustrații, au fost pur și simplu chef’s kiss! De multe ori, mă rătăceam printre rânduri doar pentru a sta și a admira fiecare ilustrație în parte. De asemenea, mi s-a părut că șoricelul a fost foarte inteligent și a avut fiecare mișcare gândită strategic, până la ultimul detaliu.
În final, vreau să vă spun că, din punctul meu de vedere, această cărticică este potrivită oricărei vârste. Bineînțeles, în primul rând copiilor, dar și celor puțin mai mari. Mie mi-a întrecut orice așteptare și sper că și voi veți avea aceeași experiență!
Supa de șoricel este o carte apărută anul acesta la Editura Cartea Copiilor, scrisă de Arnold Lobel și tradusă de Florin Bican.
O cronică scrisă de Maria Tudoreanu, care debutează cu ea în departamentul #carticeala
Editare: Mihaela Coman
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Radu Eremia