Timp de patru zile, Nordic Film Festival ne-a adus mai aproape creatori de artă vizuală și povești din Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia. Între 22 și 25 septembrie, am pășit cu drag și entuziasm în Cinema Elvire Popesco, unde am descoperit 14 filme de ficțiune care au avut darul de a ne învigora în această toamnă. Despre câteva dintre ele vă povestim și vouă.
Altă zi, același București aglomerat. La fel ca în ziua precedentă, frigul de septembrie se simte tot mai bine. E clar! Îngheț și azi, după film, îmi zic, dârdâind. Ca de fiecare dată, sunt în alertă. Minutele se tot adaugă pe ceas, iar distanța dintre mine și cinematograf se micșorează. Mă feresc de mașinile care trec prin bălți și stropesc trecătorii, mai sar o baltă, zici că sunt Tinkerbell după ce a primit praful magic pe aripi.
Ajung la cinematograf. La fel ca ieri, mă roagă frumos să-mi deschid geanta. Un laptop, două cabluri de încărcare și un abonament STB. Treceți și vizionare plăcută!, îmi zice domnul de intrare. Îi mulțumesc și trec prin mulțime pentru a intra în sală. Acolo, Livia, colega mea, mă așteaptă deja, afundată în scaun. Oh! Bine ați venit! – mă întâmpină și râd când o aud. Mă așez și mă bucur de căldura din sală. Luminile se sting și începe filmul.
Așteptări și anticipare
Am venit la The Blind Man Who Did Not Want To See Titanic. Recunosc că nu mă așteptam ca titlul să se potrivească atât de bine cu filmul, dar m-am înșelat. Proiecția spune povestea lui Jaakko – un bărbat cu probleme locomotorii și nevăzător, care se îndrăgostește de Sirpa – și ea cu probleme locomotorii.
Ei se cunosc prin intermediul rețelelor de socializare și vorbesc zilnic la telefon. Jaakko este pasionat de filme, iar majoritatea discuțiilor sunt concentrate pe multitudinea de filme pe care le are în colecție. Printre toate aceste filme este și Titanic, încă nedesfăcut. Întrebat de ce, el răspunde că nu putea să rateze un film al lui James Cameron, dar că refuză să-l urmărească pe acesta.
Vrei mai multe cronici de filme? Avem nevoie de energie!
Intriga care întrerupe obișnuința și rutina
În primele minute, urmărim rutina zilnică a lui Jaakko. Totul e simplu și repetitiv – este sunat de Sirpa la ora 09:00, își ia calmantele și vorbește cu ea la telefon. La ora 15:00 îl sună tatăl lui să-l întrebe dacă e bine, iar seara continuă discuția cu Sirpa. Totul decurge la fel, mereu. Vecinii care vorbesc despre el pe balcon (Jaakko le aude toate conversațiile), îngrijitoarea pe care o aseamănă cu Annie Wilkes, iar după aceea, cu asistenta Ratched, apelurile. Obișnuință și rutină. Până într-un punct.
Lucrurile se destabilizează când Sirpa nu-l sună de dimineață. Disperat să afle ce s-a întâmplat cu iubita lui, Jaakko o sună continuu. Află de noul diagnostic pe care l-a primit ea și ia decizia să plece să o viziteze. Cu cine? Singur. Între ei este distanță de numai două taxiuri și un tren. Își face bagajele, își cumpără biletele și pleacă s-o cunoască pe Sirpa. Pe drum, însă, totul se schimbă, iar tăria de caracter și simțul umorului îl ajută pe Jaakko să își îndeplinească misiunea.
Din culise
The Blind Man Who Did Not Want to See Titanic este o comedie întunecată, dar care are, totuși, ceva luminos. Îmi place enorm faptul că dizabilitățile pe care Jaakko le are nu îl limitează din a trăi experiențe noi, ci mai degrabă îl împing la a le trăi cu o intensitate mult mai mare. Regizorul, Teemu Nikki, spune că nu își dorește ca filmul să fie centrat pe dizabilitatea actorului principal, ci doar s-a întâmplat ca acesta s-o aibă. Acest lucru nu trebuie să împiedice spectatorul să se bucure de jocul actoricesc de pe ecrane.
Citește și cronica realizată de Livia Almășan, pentru același film, vizionat în cadrul Nordic Film Festival
Recunosc că, în primă instanță, am crezut că actorul din rolul principal, Petri Poikolainen, doar joacă acest rol și că, de fapt, nu are probleme de sănătate – exact ca în cazul lui Eddie Redmayne în filmul The Theory of Everyhting, însă nu. Petri Poikolainen suferă, într-adevăr, de aceeași afecțiune ca și Jaakko – scleroză multiplă.
Perspectivă
Un alt aspect care mi-a plăcut enorm a fost redarea perspectivei personajului principal. În cadre, putem să-l distingem mereu clar pe Jaakko, dar nu și împrejurimile – trăind în acest fel și noi modul de percepție a personajului. Sunt rare momentele în care perspectiva lui nu e blurată – atunci când visează că aleargă și atunci când se raportează la Sirpa.
Proiecția The Blind Man Who Did Not Want To See Titanic a rulat vineri, 23 septembrie, la Cinematograful Elvire Popesco, în cadrul Nordic Film Festival.
Citește aici toate cronicile noastre de la Nordic Film Festival
Cronică de film realizată de Oana Stănișor
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Iulia Marc
Sursă imagini: IMDb.com