Sunt multe mistere legate de pandemie care ne sunt, încă, inaccesibile. Întrebări care nu au răspuns, sau poate au, dar e prea vag. Pare, deci, terenul potrivit pentru a da naștere unor oameni dispuși să ofere răspunsuri.
Cartea Ucenicii vrăjitori, de Alexandra Henrion-Caude, își propune să facă lumină în ceea ce privește vaccinurile cu ARN mesager. Scoate la lumină studii și documente la care nu am avut acces în pandemie și care ar putea să ne dea toate ideile peste cap.
Ce este ARN-ul
În primul rând, pentru a avea o înțelegere mai bună asupra vaccinului cu ARNm, trebuie să înțelegem ce este ARN. Similar cu ADN-ul, și confundat adesea cu el, ARN-ul, sau acidul ribonucleic, este o moleculă care poartă informație genetică de la părinții noștri.
ARN-ul este o moleculă monocatenară, care rareori va fi găsită având două lanțuri (ADN-ul este exclusiv din două lanțuri). Este, de asemenea, o moleculă instabilă, deci mai vulnerabilă. Starea acesteia evoluează în funcție de necesitățile noastre, astfel că, la nevoie, un ARN va fi luat, descompus și folosit.
Încă o caracteristică importantă, care va deschide drumul dezbaterilor ulterioare legate de vaccin, este că ARN-ul, spre deosebire de ADN, care stă mereu în nucleu și mitocondrii, se plimbă peste tot. ARN-ul este o moleculă care coordonează, ADN-ul una care stochează.
Istoria vaccinurilor cu ARN
ARN-urile sunt multe, chiar foarte multe. În funcție de formă, structură, au membri multipli, fiecare ocupându-se cu propria treabă. Printre toate acestea se găsește ARNm, tipul folosit în vaccinurile anti-covid, numit și mesager.
Pentru a susține departamentul cărticeală, ne puteți lua o cafea!
Când a fost descoperit, oamenii de știință au considerat că reprezintă pârghia care va rezolva orice boală din lume. Deci l-au folosit și refolosit. În carte apare o listă întreagă de boli pentru care ARNm a fost privit ca posibilă soluție. Din păcate, în niciunul din cazuri vaccinurile cu ARNm nu au reușit. Și uite așa a venit pandemia de COVID-19 și comunitatea științifică ne-a spus că formula pentru vaccinurile cu ARN este deja studiată de ani de zile, fără să precizeze că a înregistrat constant un eșec.
Dar de ce a fost un eșec? Ei bine, se pare că în ciuda viselor noastre, nu putem controla totul. Iar ARN-ul este cu siguranță o moleculă pe care nu o putem controla. Deși comunitatea se aștepta ca ea să facă ceea ce ar trebui să facă, lucrurile nu sunt deloc simple.
Eșec peste eșec, direct în vaccinurile anti-covid
După cum am zis, vaccinurile cu ARN nu au vindecat niciodată nimic. În cele mai multe cazuri nu făceau nimic, ori făceau mai rău. Pentru că, deși ni s-a spus că el nu interferează cu ADN-ul, a fost o minciună. Dar sunt multe lucruri care interferează cu ADN-ul nostru, deci nu acesta e motivul îngrijorării.
Statele au vrut, în perioada pandemiei, o soluție cât se poate de rapidă. Iar laboratoarele au livrat, sărind peste niște pași care trebuie luați în considerare atunci când creăm medicamente. Dacă veți citi cartea Cea mai mică realitate comună, veți afla exact procedurile. Ei bine, în acest caz, s-a sărit peste mare parte din ele.
Citim și discutăm cartea menționată, de Mai Thi Nguyen-Kim, la clubul publica.files de pe 29 aprilie.
Citește și Fă și tu: Copac cu mărțișoare
Dar problema reală, descoperită în urma rapoartelor găsite de Henrion-Caude, este proteina Spyke folosită împreună cu ARNm. În primul rând, nu doar că ea nu dispare din corp, ci poate rămâne acolo pe o perioadă nedefinită. După spusele doamnei genetician Henrion-Cuade, această proteină se găsește în tot ce înseamnă organ vital. Încă nu se știe care sunt implicațiile acestei descoperiri.
Industria farmacologică și păreri despre Ucenicii vrăjitori
În urma rapoartelor de la Pfizer, lucrurile par rele. Lista de reacții adverse, de boli autoimune și mutații genetice este mare. Mai mare decât la multe vaccinuri adunate laolaltă. Pare un coșmar când citești toate acestea și îți dai seama că informațiile au fost ascunse, iar vaccinul a fost livrat oricum.
Vaccinurile nu sunt rele – cel puțin nu cele clasice. Acelea sunt mult mai stabile și mai controlabile. Problema în cazul de față îl reprezintă ARN-ul și proteina Spyke, care par complet necontrolabile și imprevizibile. Din păcate, va dura ani de zile să înțelegem implicațiile vaccinării și să vedem dacă au avut efecte dezastruoase, sau nu.
Deși tonul cărții se vrea obiectiv, nu pot să nu remarc o ușoară notă conspirativă. Poate și din cauza că nu am vrea să credem că lucrurile acelea pot fi adevărate. Eu una nu îmi prea doresc, mai ales că m-am vaccinat și am convins și alți oameni să o facă. Din ce spune doamna Henrion-Caude, pare că am adus prăpădul peste mulți oameni din viața mea.
În final, nu știu dacă să recomand Ucenicii vrăjitori sau nu. Nu am apucat să verific studiile citate în carte și felul în care e scrisă poate determina oamenii să se întoarcă complet împotriva vaccinurilor. Nu oferă soluții, o notă pozitivă de final, nimic. Se termină într-o oarecare măsură în mod ironic.
Până la cercetări mai ample, nu pot recomanda cartea oricui e interesat de știința medicală, ci mai degrabă oamenilor care își doresc un motiv să intre mai adânc în acest subiect.
Recenzie de Alexandra Șteți
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Alexandra Șteți