Despre Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca am auzit doar lucruri bune. Cum nu ajung foarte des la Cluj, ocazia perfectă să văd primul meu spectacol montat de ei s-a ivit la Festivalul Național de Teatru. Aș spune că sunt o mare fană a spectacolelor de la teatrele maghiare din țară. Ce-i drept, nu am văzut atât de multe încât să mă pronunț foarte clar. Dar tot ce am văzut până acum m-a impresionat profund, iar Maria Stuart nu este o excepție.
Am apreciat în special cât de abstracte și autoreflexive au fost anumite elemente din spectacol. Cum s-au integrat foarte bine în atmosfera creată, atât prin scenografie cât și prin jocul foarte bun al actorilor. Chiar dacă este un spectacol lung, de peste două ore, nu m-am simțit deloc obosită pe parcursul lui. Pentru că totul se îmbină foarte armonios și tot ce se întâmplă pe scenă curge foarte lin.
Chiar dacă sunt conștientă că în ultima perioadă teatrul ca artă a devenit mult mai permisiv, mai experimental și mai deschis către zone hibride, știu și că nu toată lumea caută asta într-un spectacol. Unii regizori se feresc de acest tip de teatru. Mă bucur totuși că există inițiative asumate de acest gen în toată țara. Așa că recomand publicului să meargă măcar să încerce și acest „altceva” care mie personal îmi place foarte mult.
Rivalitate
Cum iei o poveste clasică de rivalitate și o transformi într-un spectacol plin de simbolistică, chiar meta, care totuși să nu se abată foarte tare de la ideea originală? Regizorul Diego de Brea a răspuns la această întrebare prin Maria Stuart. Spectacolul îmbină aproape perfect partea „clasică” a poveștii (rivalitatea dintre două femei de viță nobilă – Maria Stuart și Elisabeta I) și lumea contemporană. O lume în continuă mișcare și mereu în căutare de înțelesuri profunde în lucruri mici.
Povestea aduce în discuția rivalitatea dintre Maria Stuart – regina Scoției și Elisabeta I – regina Angliei. La prima vedere, pare o premisă clasică, simplă, care poate să cadă foarte ușor în banal. Dar aici nu este cazul. Actrița Éva Imre, care joacă personajul care dă numele acestui spectacol, reușește să pună în interpretarea ei o doză de mister foarte bine calculată. Creează un personaj complex, dar pe care nu îl descoperi niciodată în mod complet, pentru că are o aură enigmatică pe care o maschează foarte bine.
Relația de pe scenă pe care o are cu actrița Zsuzsa Tőtszegi, care o interpretează pe Elisabeta I, este absolut incredibilă. Chiar dacă la început eram puțin sceptică în ceea ce o privește pe Zsuzsa, pentru că aveam impresia că nu poate să ducă până la capăt un personaj atât de dificil, după puțin timp mi-a fost confirmat potențialul imens al actriței. Poate nu a excelat în scenele în care nu era înconjurată de alte personaje, dar interacțiunile ei au fost pline de tensiune și cu siguranță de neuitat. Cele două actrițe se completează reciproc chiar și atunci când nu împart scena. Tensiunea dintre cele două devine palpabilă iar fiecare gest, fiecare privire, par foarte atent calculate și pregătite.
O lume a bărbaților
Până acum am vorbit doar despre cele două actrițe în jurul căruia se învârte spectacolul. Nu pot să nu menționez și actorii, care au fost indispensabili. Aș vrea să încep prin a-l menționa pe incredibilul Balázs Bodolai, care a interpretat personajul Mortimer. În ciuda faptului că nu a petrecut atât de mult timp pe scenă, mi-a captat atenția totală de fiecare dată când apărea. A adus o anumită duritate personajului său, care l-a făcut să se remarce foarte puternic. Asta nu înseamnă că celelalte personaje nu au fost interpretate puternic. Doar că Balázs a reușit să își impună personajul prin apariții relativ scurte.
Chiar dacă spectacolul este despre rivalitate feminină, acest lucru nu ar fi putut fi realizat fără personajele masculine. Acestea contribuie puternic la intrigă. Avem aici actorii Ervin Szűcs, Gábor Viola, Miklós Bács și József Bíró, care gravitează constant în jurul celor două personaje feminine. Încearcă să le provoace, contribuind astfel la construirea tensiunii.
Spectacolul se joacă foarte mult cu ideea de influență masculină asupra unor personaje feminine. Mi s-a părut interesant și foarte bine dozat. Nu s-a axat strict de ideea de a face aceste personaje masculină să fie în totalitate negative, dar toți își urmăresc interesele ascunse. Într-o măsură sau alta.
Teatru abstract
Spectacolele mele preferate de teatru sunt fără îndoială cele care încearcă să combine cât mai multe arte și care provoacă publicul la interpretări. Maria Stuart a „bifat” multe dintre aspectele generale pe care le caut când merg la teatru. Fapt care, din păcate, nu pare să fi fost pe placul prea multor persoane din sală. Este un spectacol cu un text foarte stufos, dar care mi s-a părut foarte bine gestionat. Prin aceste elemente abstracte care te fac să îți pui mintea la contribuție, totul devine mult mai captivant și într-un fel uiți de rigiditatea textului propus. Sau măcar înveți să o gestionezi mai bine.
Spectacolul devine meta prin inserțiile de decor care amintesc de un studio, unde sunt stative de haine, mese, scaune, microfoane etc. Universul sonor este și el unul demn de apreciat, dar despre care nu aș vrea să vorbesc prea mult pentru că pur și simplu trebuie simțit pe propria piele.
Un alt detaliu interesant al scenografiei a fost introducerea unor picturi (Agnus Dei – Francisco de Zurbarán și Vânătorii în zăpadă – Pieter Bruegel cel Bătrân) pentru a forma paralele între subiectul piesei de teatru și operele de artă în sine, fără a arăta direct asta.
Maria Stuart este un spectacol ambițios, experimental ca formă, care mă bucură prin faptul că a încercat ceva diferit. Au fost momente în care mi s-a părut puțin cam mult. Se ducea într-o zonă destul de pretențioasă. Din fericire, nu s-a adâncit foarte mult în acea direcție.
E totuși un spectacol pe care trebuie să ai răbdare să îl înțelegi (nu complet; nu recomand înțelegerea completă, pentru că își pierde din farmec) și să te bucuri de el puțin câte puțin. Cu siguranță recomand să mergeți la el relaxați și cu mintea limpede, pentru că astfel o să pară o durere de cap.
O cronică din FNT34 scrisă de Carla Pantilie
Redactare și corectură de coordonatorii platformei
Fotografii de pe site-ul FNT