„Nostalgia Up & Down” a fost unul dintre puținele spectacole cu intrare gratuită din festival (dacă nu chiar singurul), aspect adus în discuție chiar de actori, în timpul reprezentației. A avut loc la Centrul Educațional Replika, un alt spațiu independent pe care l-am descoperit cu prilejul FNT34. Comparativ cu tot teatrul cu care eram obișnuită, această reprezentație a fost de-a dreptul unică, mai ales prin dimensiunea educativă și politică pe care o dezvoltă.
Pentru a intra în atmosferă
Reprezentația are o regie hipermodernă, bine lucrată de Radu Apostol, care îmbină mediul video cu folosirea aproape continuă a proiecțiilor și spargerea celui de-al patrulea perete. Abordează subiecte de un impact inimaginabil asupra domeniului cultural contemporan. Acțiunea se întâmplă ca un sondaj de opinie care precedă realul spectacol de teatru. Multe elemente de scenografie redau pregătirile pentru punerea pe picioare a unui act artistic. Un roomba intervine să măture scena, muzica este prea tare, la fel și microfoanele, iar purificatorul de aer pornește în cele mai neașteptate momente.
Totuși, în aceste circumstanțe se desfășoară un experiment social, participativ. Fiecare încearcă să găsească răspunsuri la niște întrebări care au stârnit dileme atât relativ recent, cât și în anii ‘80.
Publicul, subiectul analizei sociale
Conceptul din titlu introduce un gadget de o sensibilitate impresionantă. Prin scanarea sălii (cu ajutorul unui reflector roșu), se măsoară nivelul de nostalgie resimțit printre spectatori în legătură cu aspecte ale comunismului. Rezultatele sunt redate prin „Down Nostalgia” sau „Up Nostalgia”, deși se întâmplă să fie distorsionate de continuele greșeli de diletanți ale celor care montează următorul „spectacol”.
Această radiografie decurge cât timp formatoarea interpretată de Mihaela Rădescu citește sălii fragmente din corespondențe private și jurnale, redactate în comunism. În acestea sunt enunțate dificultățile întâmpinate de angajații teatrelor, odată cu anunțarea proiectului de autofinanțare a instituțiilor culturale. Acoperă și gândurile introspective ale unor cetățeni de a părăsi țara cu prima ocazie.
Ulterior acestei porțiuni din spectacol, urmează secțiunea cu cele patru întrebări interesante. Cu o doză de umor sec, presărat cu ironie fină, spectatorii sunt invitați să își expună părerile și, implicit, nostalgia sau fricile față de schimbările care au loc în peisajul cultural din prezent. Fiecare întrebare explorează o dimensiune a relației dintre artă (cu precădere teatrul) și societate. Este vorba despre independența financiară a instituțiilor (sau lipsa ei), despre rolul educațional al teatrului, despre nevoia de produce bani din artă. Sunt abordate și alte subiecte relevante.
Despre trioul de formatori
Acești experți imparțiali, cu expertiză imparțială de imparțialitate pentru traineri de traineri de manageri culturali (sintagma ilustră a spectacolului) ne îndrumă să înțelegem cât mai bine istoria pe care o purtăm cu toții. Fac asta în speranța că viitorul va suna mai bine. Dinamica trioului creează o atmosferă vibrantă, cu accente parodice. Ajungi să te simți bine, în ciuda adevărurilor dureroase dezvăluite anterior.
Deși momentele de interacțiune cu publicul sunt cele mai consumante, actorii le gestionează cu o prezență de spirit și o abilitate de improvizație remarcabile. Ei răspund reacțiilor spontane ale spectatorilor și le integrează organic în spectacol. Asta aduce un plus de autenticitate experienței teatrale. Astfel este construit un spațiu deschis, de introspecție universală, unde privitorii sunt invitați să participe activ la o formă de dialog teatral despre trecut și prezent.
Cronică de Mara Moraru, în cadrul festivalului FNT34
Editare & corectură de Coordonatorii platformei
Layout de Oana Rădulescu