AIVImedia.hub are o redacție mobilă, formată din patru jurnaliste, o fotografă și o coordonatoare, la Festivalul de Film și Istorii Râșnov, aflat la a 14-a ediție. Tema festivalului este Granițe/ Borders, și evenimentele pe care le-au gândit organizatorii sunt numeroase. Includ filme, concerte, expoziții, ateliere și dezbateri. Vă invităm călduros să urmăriți corespondențele noastre din teren, dar mai ales să veniți și voi.
Livia la FFIR – prima dată din perspectiva jurnalistei
Râșnovul este unul dintre cele mai frumoase orașe pe care le-am vizitat până acum. Oamenii și modul în care vorbesc, casele, atmosfera în sine și tradițiile locului sunt doar câteva dintre elemente care m-au atras mereu la acest oraș.
Anul acesta Râșnovul ne-a primit în brațele lui, prin Festivalul de Filme și Istorii de la Râșnov, ediția 14. Sursa de voie bună la orice festival sunt oamenii, iar aici am găsit o comunitate caldă și primitoare. Localnicii sunt calmi, fericiți și primitori cu turiștii, și îți dau sentimentul că ești în vacanță. Când îi vezi pe stradă, când vezi cum își duc viața de zi cu zi, fără grijile pe care le-ai întâlni într-un oraș mare, îți transmit și ție o liniște interioară (departe de zgomotul și graba pe care le-ai simți când intri într-un oraș mare).
Citește și „Ce nu putem rata anul acesta la festival”
La FFIR spuma discuțiilor, zâmbetele și relaxarea le găsești garantat în grădina de la Schubz. Aici are loc socializarea de după evenimente sau proiecții. Aici se întâmplă dezbateri și ateliere. Poveștile de dinainte și de după au ca subiect filmele, dezbaterile sau expozițiile din festival și se pot auzi în grădină, acompaniate de muzică ce coboară dinspre cetate. Oamenii simpli, deschiși și zâmbitori sunt cei care aduc motto-ul festivalului la realitate: „Fără bârfă, fără știri, fără breaking news”.
Cu Sorina despre emoția descoperirii
E așa de plăcut sa vezi casele și arhitectura locului la fiecare pas, să nu vezi nicio casă „urâtă”, chiar dacă e veche. Orașul e uniform din punct de vedere arhitectural, ceva ce mi se pare așa de rar în zona unde am crescut. Eu am fost obișnuită cu „zona frumoasă a orașului” și cu „zona urâtă a orașului”.
Și chiar daca arhitectura joacă un rol important în atmosferă de vis orașului, oamenii sunt cei care completează acel sentiment, cei care dau viață comunității. Calmi și primitori ca în Râșnov nu am mai văzut de mult timp, nici la noi în țară, nici în străinătate.
Am mers să luăm interviul unei doamne pentru a ne ajuta cu centralizarea unor regionalisme, pentru un proiect pe care-l pregătim la Asociația Informală a Vocilor pentru Incluziune. Ne-a surprins plăcut să vedem cât de entuziasmată era când ne-a văzut la poarta dumneaei și cu câtă fericire ne-a condus în curte. Ne-a adus prăjiturele, napolitane și covrigei, iar discuția a mers ca pe roate. Am fost plăcut surprinse că am putut simți pasiunea cu care ne povestea despre tradițiile oamenilor din zonă. Am văzut cât de asemănătoare (sau diferite) sunt cu (de) cele din zona noastră.
Nu o concluzie, ci o invitație
Aerul îmbibat cu parfumul merelor, care, în căderea lor din pom, mai fac câte o victimă, bâzâitul viespilor, care-ți trezește instinctul de autoapărare, liniștea și păduriile care te înconjoară oriunde ai privi, conectarea cu natura și aerul de munte, toate contribuie la pacea sufletească pe care o simt la acest festival. Obișnuiți cu vulpici (mascota noastră, Vox!), curajoșii care se întorc de la concertele de la cetate explorând drumul prin pădure pot avea norocul de a da nas în bot cu prietenul urs. Totuși, pentru copiii de oraș, crescuți la bloc, este cu adevărat o schimbare de peisaj. O gură de aer curat binemeritată care îți trezește simțurile și starea de bine.
Râșnovul reușește să ne dea sentimentul că ne-am întors în timp, într-un loc în care singura dovadă a mișcării sunt copiii care cresc și fug apoi în orașele mari. Festivalul de Film și Istorii ne-a surprins plăcut, iar comunitatea râșnoveană este plină de povești și mistere. În perioada următoare vom încerca să vă arătăm și vouă micile detalii ce fac cu adevărat FFIR#14 un loc cu adevărat de poveste.
Un material de Livia Almășan (17 ani, București) și Sorina Mateescu (16 ani, Călimănești)
Editare: Ioana Stănișor
Layout: Iulia Dromereschi
Foto de Livia & Sorina