„Tovarășu’ – facerea, gloria și desfacerea unui dictator” este unul dintre documentarele din competiția FFIR #16, în regia lui Trevor Poots. Cu toate că, inițial, era împărțit în trei episoade, pentru festival a fost montat fără întreruperi pentru a semăna unui film.
Documentarul ne prezintă povestea de viață a fostului dictator al României, Nicolae Ceaușescu. Conține momente de la nașterea lui până la deces, inclusiv anii de glorie în cele peste două decenii pe care acesta le-a petrecut ca lider al României.
Documentarul este construit din mărturiile a mai multor oameni care au fost apropiați de dictator sau erau cunoscători ai metodelor lui de conducere. Printre aceștia pot fi amintiți consilierul personal al lui Ceaușescu, Constantin Boștină și fostul director CIA, William Casey.
Pentru a-l cunoaște mai bine pe fostul lider al țării noastre, propun să urmărim evoluția acestuia în exact același mod în care a făcut-o și Poots, doar că mult mai pe scurt.
Facerea
Nicolae Ceaușescu s-a născut în data de 26 ianuarie 1918 în Scornicești, un sat din Oltenia, pe atunci una dintre cele mai sărace regiuni ale țării. Sărăcia era dublată de analfabetism, care era de peste 50% în acele vremuri. Copilul lui Andruță și al Alexandrinei Ceaușescu a terminat cele patru clase obligatorii, iar după aceea a plecat la București.
Citește și „Capcană misterioasă” întinsă de regizorul M. Night Shayamalan
La 11 ani trebuia deja să-și poarte de grijă. Ajuns în Capitală, stă la o soră, Niculina, care îi găsește un loc de muncă la o cizmărie, unde devine ucenic al cizmarului. Tot la București începe implicarea în activitățile subversive ale comuniștilor, în condițiile în care partidul era scos în afara legii din 1924.
Arestările
La nici 15 ani este arestat pentru agitație comunistă în timpul unei greve. După aceea, nu stă prea mult în libertate, fiindcă iar e arestat. În 1936, după ce încearcă să coaguleze o celulă în Ulmi, pentru noi oameni în mișcarea comunistă, este dat în primire Siguranței de un informator. În cursul anchetei, Ceaușescu este singurul care nu-și recunoaște faptele, acest lucru ducând la cea mai mare sentință, doi ani și jumătate.
În penitenciar îi cunoaște pe mulți dintre capii partidului, în frunte cu Gheorghiu-Dej, care își începea ascensiunea. Este eliberat în 1938, dar un an mai târziu iar ajunge în spatele gratiilor.
În 1939 este condamnat în lipsă la trei ani de închisoare pentru continuarea propagandei, iar în 1940 este arestat din nou. Cât era liber, a cunoscut-o pe Elena Petrescu (viitoarea sa soție). Este încarcerat la Jilava. Deși în 1943 i se termina detenția, n-a fost eliberat, ci trimis la Târgu Jiu. Este eliberat în 1944, chiar înainte de întoarcerea armelor de către România
După abdicarea forțată a regelui Mihai, comuniștii pun mâna pe toate pârghiile puterii din România. Gheorghiu-Dej devine principalul lider, iar Ceaușescu la început este subsecretar al Ministerului Agriculturii. În 1950 este numit adjunct tot la Agricultură. În 1952 ajunge membru al Comitetului Central și al Partidului Muncitoresc Român. În 1954 ajunge membru cu drepturi pline al Biroului Politic din cadrul PMR.
La moartea lui Stalin din 1953, împreună cu alți membri de partid, în frunte cu Gheorghiu-Dej, merg la Moscova pentru a asista la funeraliile fostului lider sovietic. În 1957 Ceaușescu conduce unitățile militare care au înăbușit răscoala țăranilor din Vadu Roșca.
Gloria
În anul 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej moare de cancer. Ceaușescu nu era unui dintre favoriții pentru funcția de secretar general, dar la recomandările prim-ministrului Jean Maurer primește funcția. Ceaușescu continuă politica de destalinizare dusă de Dej în ultimii ani, cu deschidere către occident.
România devine prima țară care are relații cu RFG. RSR nu a rupt nici relațiile cu Israelul. Momentul care chiar l-a pus pe Ceaușescu într-o lumină bună în fața vesticilor este condamnarea invaziei sovietice în Cehoslovacia, din 1968. Tot în acea perioadă au loc vizitele liderilor americani Nixon și Ford, precum și cea a francezului De Gaulle. De asemenea, Ceaușescu este primit la Washington de Jimmy Carter.
În 1971, Ceaușescu și alți membri de partid efectuează o vizită în Republica Populară Chineză, Republica Populară Democrată Coreea și alte state sud-asiatice. Acolo a văzut că liderii erau adulați ca niște zei, și practic și-a zis: Vreau și eu. În data de 6 iulie 1971 convoacă o ședință a Comitetului Politic al PCR, momentul de început al minirevoluției culturale. Din acel moment paradele, spectacolele și tot felul de absurdități dedicate liderului încep. Românilor li se va aminti mereu cât de minunat este cel mai iubit fiu al poporului. Copiii vor fi strânși în piețe pentru a reproduce ca la carte un scenariu bine pus la punct.
În 1973, Ceaușescu este primit de papă la Vatican. În 1974 decide că vrea o nouă funcție și devine președinte. În 1980, după venirea lui Gorbaciov la conducerea URS, opoziția lui Ceaușescu este dictată de rezistența lui față de o oarecare relaxare a comunismului.
Și cenzura funcționează pentru scopurile dictatorului. În 1977 în timpul turneului african al liderului are loc cutremurul. Ceaușescu ordonă ca nimic să nu se scrie despre incident până la întoarcerea lui în țară.
Desfacerea
Prăbușirea regimului ceaușist începe din primii ani ai deceniului al optulea. Începe perioada de lipsuri a poporului. Românii nu aveau apă caldă, temperatura în apartamente era din ce în ce mai scăzută, iar probleme erau și cu energia electrică, dar și cu alimentele, fiind introduse cartelele. Ca idee, rația de mâncare consta din parizer de soia, un litru de lapte și cantități de mâncare ce nu m-ar sătura la o masă, d-apăi o zi întreagă, plus că o împart.
Ne ajută mult dacă ne susțineți cumpărându-ne o cafea!
Între 1971-1982, datoria externă ajunsese la 1,2 miliarde de dolari, România ajungând să nu o mai poată plăti. Pentru a soluționa această problemă, cel mai inteligent absolvent de patru clase s-a gândit că doi ani sunt de ajuns pentru a o plăti. În ciuda sfaturilor primite de la oameni care sigur aveau mai mult decât școala primară, Ceaușescu a mers tot înainte, sărăcind și mai mult poporul. Între 1986-1987 pâinea, zahărul, uleiul și multe altele ajunseseră să fie distribuite pe baza unor cartele sau bonuri. Evident că cele mai bune erau trimise în străinătate, românul mulțumindu-se cu resturi.
Plătirea datoriilor
În primăvara anului 1989 termină de plătit datoria externă de circa zece miliarde de dolari.
În decembrie 1989 se iscă vânt de Revoluție. Pe 14 decembrie, la Timișoara, oamenii se adună sub geamul unui pastor, Laszlo Tokes, în urma amenințării statului că acesta va fi evacuat. Trupe ale armatei și securității vor trage în mulțime din 17 decembrie. În 18 decembrie, Ceaușescu pleacă în Iran, lăsându-i savantei sale cu diplomă scoasă la xerox și altor colaboratori sarcina de a se ocupa de Revoluție.
În 21 decembrie acesta ține de la balcon o prelegere, pe care românii o ignoră, scandând ,,Jos Ceaușescu”. Se apropia sfârșitul. În zilele ce urmează, soții Ceaușescu vor fugii la Târgoviște, vor fi prinși de milițieni și executați după un proces-rapid.
Și așa se termină peste 20 de ani de teroare a soților Ceaușescu asupra României. Douăzeci de ani plini de atitudini absurde și de un cult al personalității care l-ar face invidios până și pe Mao.
Cronică de Ioana Seracovan
Editare & corectură de coordonatorii platformei
Layout de Alexandra Șteți