Prima întâlnire față în față dintre membrii voluntari ai redacției Curtea de Argeș și coordonatorii lor, Iulia și Radu, a avut loc într-o seară de vineri (17 iulie), după mai mult de patru luni în care am comunicat exclusiv pe Zoom. Întâlnirea din parcul Sân-Nicoară a fost un moment emoționant pentru toată lumea. Ni s-a părut de-a dreptul ireal și, chiar dacă nu am putut să ne îmbrățișăm, ne-am bucurat de moment.
Punctul de întâlnire ales de către gazdele din #redacțiaargeș este un loc simbolic pentru orașul Curtea de Argeș. În trecut, Biserica Domnească, pe care o puteți vizita și astăzi, era legată printr-un tunel secret de Biserica Sân-Nicoară sau Biserica Doamnei, iar în parcul cu același nume se văd încă ruinele edificiului. Există multe legende legate de acest loc, însă de un lucru suntem siguri: este încărcat de istorie și putem povesti multe întâmplări care-și au obârșia aici, iar pentru Țara Românească a fost un element central atât pentru domnitori, cât și pentru localnici.
Seara noastră a continuat cu povești despre locurile pe care urma să le vizităm peste week-end, în cursul primului nostru atelier de pre-documentare, dar și cu alte lucruri interesante despre micul oraș regal. Vă invităm să retrăiți această experiență prin ochii fiecăruia dintre noi. Promitem că va merita, iar pe parcursul colaborării noastre vom reveni cu mai multe detalii despre locurile pe care acum le amintim doar în treacăt.
– Zbor de Corbi și aromă de Nucșoara
Puteți considera această incursiune rapidă prin (deja) amintirile voluntarilor participanți o introducere. Scopul atelierului de pre-documentare a fost să ne ofere prilejul de a străbate, la pas, câteva dintre punctele de interes de unde putem culege subiecte viitoare de abordat la redacție. Astfel, traseul gândit inițial s-a modificat din pricina restricțiilor impuse de pandemie, și firește că le-am respectat și ne-am adaptat. Am sfârșit prin a vizita localitățile Corbi și Nucșoara, dar și o serie de obiective din Curtea de Argeș.
„Nu știu cum aș putea sintetiza excursia, însă cu siguranță lucrul care mi-a rămas în minte ar părea cel mai absurd și mai irelevant aspect al călătoriei. După ce am ajuns la Mânăstirea Corbii de Piatră, ne-am tras sufletul observând panorama satului și inspirând nu doar ca senzație. Un sătean ne-a prezentat componentele esențiale ale „uriașului” locurilor. Acest eveniment a declanșat în mine întrebări legate de nevoia omului de a observa elemente simbiotice, chit că ele nu există, ca întreg. Plănuiesc să dezvolt această temă în viitor. Atelierele nu numai că au avut caracter educațional, ci și revelator, motiv pentru care sunt foarte recunoscătoare că am reușit să fac parte din această echipă.” (Denisa Răduță)
În weekend-ul petrecut alături de colegii din redacție am avut ocazia de a vizita încă o dată niște locuri superbe din județul Argeș și de a pătrunde în poveștile pe care locurile și oamenii din zonă le poartă. Vizita la Tanti Fica, cum este numită de către cei ce o cunosc, mi-a plăcut cel mai mult. Dânsa locuiește în comuna Corbi și coase de când era copil, de unde se explică și colecția ei impresionantă de ii făcute manual însoțită de povești pe măsură (n. red.: Daria a făcut parte din echipa care a documentat materialul despre Tanti Fica)
Însă, mai presus de toate acestea, weekend-ul a reprezentat și o sesiune extraordinar de plăcută de team building. Ne-am cunoscut mai bine unii pe ceilalți, reușind să ne consolidăm echipa prin energizere, jocuri și discuții. Sunt convinsă atât că în urma timpului petrecut împreună vom putea să colaborăm mult mai bine de acum înainte, cât și că lucrul în echipă va fi armonios.” (Daria Mireștean)
Sâmbătă, prima noastră oprire a fost la Mânăstirea Corbii de Piatră, despre care se presupune că ar fi cea mai veche mânăstire rupestră din România. O altă caracteristică unică este reprezentată de cele două altare funcționale pe același naos. Unii oameni spun că acestea au fost construite pentru a servi atât cultului ortodox, cât și celui catolic, însă aspectul bizantin ne arată că acestea au fost realizate în primul mileniu al erei creștine. Există multe povești despre acest edificiu, de la data înființării, care nu este exactă, până la motivul construirii sale. În partea stângă este o scară care permite accesul pe stânca în care se află mânăstirea, iar priveliștea este absolut superbă.
„Despre weekendul cu colegii din AIVI pot spune multe, însă timpul nu este suficient. În prima seară am făcut cunoștință și le-am prezentat Iuliei și lui Radu micul nostru orășel. Am luat masa împreună și am povestit întâmplări fie din viața noastră de zi cu zi, fie din proiecte Erasmus+. A doua zi am vizitat Mânăstirea Corbii de Piatră și am aflat lucruri interesante despre localitatea Nucșoara. Deși locuiesc în această zonă, am fost surprins de câte lucruri s-au întâmplat atât de aproape de mine, lucruri pe care recunosc că nu le știam. La finalul zilei am primit câteva lucruri foarte drăguțe, printre care și o revistă cu sudoku (genială) pe care încerc să o termin până la sfârșitul verii. Mai mult de atât, am luat cina la Kalamata, best way to finish your day. În ultima zi am împărtășit idei și impresii despre o mulțime de subiecte, iar Iulia ne-a reamintit că orice lucru poate fi un subiect de articol, dacă îi găsim esența. Am încheiat întâlnirea noastră cu un joc pe care nu îl voi uita prea curând.” (Colin Grigorescu)
Cele trei zile au fost nebune. Au fost momente în care simțeam cum mă lua oboseala, dar am fost împreună, după atâta timp în carantină, iar asta a compensat înzecit. Eram recunoscătoare că suntem toți, după atâtea ședințe și ateliere pe Zoom. Am adorat-o pe tanti Fica, iar mai multe informații despre ea puteți afla din articolul pe care i l-am dedicat. Nucșoara cred că este esența istorică a zonei noastre și nu mai fusesem acolo înainte, iar să calc pe urmele unor eroi a fost destul de emoționant.” (Adina Zoican)
Eroii menționați de Adina sunt Elisabeta și Gheorghe Rizea, doi locuitori ai satului Nucșoara care au susținut lupta anticomunistă și i-au ajutat pe membrii Grupului de rezistență din Nucșoara cu alimente și îmbrăcăminte. În plimbarea noastră prin sat, ne-am oprit și la casa acestora, care era în renovare, lucru îmbucurător pentru noi, deoarece ne demonstrează că oamenii locului cunosc istoria și vor să o transmită următoarelor generații. Elisabeta și-a dedicat o mare parte din viață luptei împotriva comunismului și a fost arestată de două ori, însă nimic nu a oprit-o. După 1990, a început să povestească lucrurile neînchipuite la care au fost supuși partizanii. Practic, Elisabeta Rizea a devenit unul din cele mai cunoscute nume ale rezistenței din România.
„Vineri seara, împreună cu colegii mei de redacție, îi așteptam într-un parc pe îndrumătorii din AIVI, Iulia și Radu. Eram curioasă să îi cunosc în realitate, pentru că până atunci comunicasem doar pe Zoom. După ce ne-am întâlnit, am mers să luăm masa împreună, iar apoi le-am prezentat părți din oraș. A doua zi am mers la Corbi, unde am vizitat Mânăstirea Corbii de Piatră și împrejurimile. Am imortalizat momente faine urcând pe stânci și nu numai. Am mers apoi la o doamnă știută ca „Tanti Fica”, care face costume populare. M-am bucurat de acele momentele, pentru că îmi amintea de bunica mea. Ne-am hotărât apoi să mergem la Nucșoara, iar la malul unul lac am primit o revistă minunată cu sudoku în care deja completez cu drag. Am făcut planuri pentru următoarele articole și proiecte, apoi ne-am luat la revedere, cu speranța de a reîntâlni curând.
Chiar dacă am vorbit mult timp în scris și video, față în față este foarte diferit, am putut să cunosc lucruri noi despre fiecare în parte. Am apreciat calmul și răbdarea lui Radu, dar și inițiativa și dorința de creație a Iuliei.” (Andreea Stoicescu)
„Am petrecut un weekend super plăcut împreună și mă bucur că ne-am putut vedea. Chiar dacă mai vizitasem cu alte ocazii o parte dintre locurile în care am fost, tot am reușit să descopăr lucruri noi despre ele și pe lângă amintiri am rămas și cu informații interesante. Povestea și legendele din spatele Mânăstirii Corbii de Piatră îmi erau cunoscute, însă despre Elisabeta Rizea nu auzisem până atunci și cât am stat să vorbim despre ea și alte evenimente locale mi-am dat seama că știu destul de puține despre împrejurimile orașului. Sper să avem cât mai multe întâlniri împreună!” (Maria Olteanu)
Culegere, documentare & redactare text: Ana Maria Gîlcescu
Editare: Iulia Dromereschi (coordonatoare AIVImedia.hub)
Materialul despre parcursul nostru în primul atelier de pre-documentare din județul Argeș nu ar fi existat fără susținerea permanentă a partenerului nostru local, Asociația G.H.E.P.art. Atelierul face parte din proiectul G.H.E.P.art Hub, implementat cu sprijinul financiar al Corpului European de Solidaritate.