posterul festivalului
posterul festivalului

Ceau, Cinema! „Grota” – o expediție prin viață

Grota este un tribut adus unui grup de speologi care, în 1961, au decis să își mute activitatea în partea de sud a Italiei, unde au descoperit și explorat a treia cea mai adâncă peșteră despre care se știa în acel moment în lume.


Grota (Il Buco) (2021) Italia, un film de Michelangelo Frammartino
Premiul Special al Juriului la Festivalul de la Veneția 2021

 

Pelicula se termină când acest grup ajunge la capătul explorării, după zile de coborâri în pântecele muntelui. În același timp, pe o culme învecinată, un cioban bătrân zace în coliba lui, unde-și dă ultima suflare. Astfel ia sfârșit explorarea sa în această viață.

Filmul este o înșiruire de cadre reprezentând natura și traseul acestui grup de speologi, concentrându-se doar pe efortul comun. Ajung la destinație, își descarcă recuzita, se urcă într-un camion, și iată-i la gura peșterii, într-o vale superbă, liniștită. În același timp, ciobanul își urmează ritualul zilnic, simplu, având grijă de animalele sale. Pare a avea un loc preferat în vârf de munte, de unde privește valea verde.

 

Nu se încearcă o simbolistică anume, nu se sugerează semnificații. Dialogul nu prezintă importanță, deci există. Filmul e meditativ prin natura cadrelor, dar fără să forțeze o căutare anume a unui sens. Am rămas totuși cu întrebarea – „De ce facem ceea ce facem în viață?”.

 

Despre Grota ne-au mai povestit și Diana și Cristian.

Un grup de speologi a ales să coboare pe întuneric, suspendați pe stânci sau înghesuiți în spații claustrofobe. Un bărbat pare că și-a găsit liniștea în vârful muntelui, unde șade liniștit și din când în când mai scoate câte un sunet, ce pare a fi o formă de comunicare cu animalele pe care le păstorește. Pe alocuri, poate de două ori, ni se arată un televizor și alți oameni, unii spectatori, alții dincolo de ecran, actori. Unii privesc viața, alții o joacă.

Poate că acesta e mesajul filmului – că poți să te așezi liniștit și să privești, sau poți să pleci într-o aventură și să explorezi nevăzutul. Și că, fără acești speologi curajoși, noi nu am fi știut că undeva, în sudul Italiei, există o peșteră de aproape 700 metri care se strecoară până în burta muntelui.


Ilustrație Vox: Oana Zăuleț
Ramă: Ioana Stănișor

O cronică scrisă de Laura Hergane

Editare și layout de Diana Hîncu

Corectură de Iulia Dromereschi

1