Mă numesc Teodora și sunt o adolescentă cu capul în nori, care citește orice îi pică în mână. Pentru că vremea rece strigă după ficțiune istorică, din toate puterile, în luna decembrie am început În umbra eșafodului, o carte despre care nu auzisem mare lucru înainte. Cumva, aspectul ăsta m-a făcut și mai curioasă decât eram la început. Până la urmă, îmi puteam forma o părere fără să mă las influențată de opiniile celorlalți.
Fiecare trandafir are dreptul la cel puțin un spin.
În umbra eșafodului urmărește povestea lui Margaret Catchpole, o femeie condamnată de două ori la moarte, în perioada când fiecare infracțiune, indiferent de gravitatea ei, îți putea lua viața.
Primul capitol începe cu Margaret, în vârstă de 54 de ani, care se ocupă de o naștere din New South Wales. Fulgerele anunță furtuna, iar femeia, moașă acum, îi ajută pe mamă și pe nou-născut să se adăpostească într-un hambar, de unde vor vedea în scurt timp cum casa le este luată de ape. În acele momente, Margaret își amintește viața pe care a lăsat-o în urmă, analizând alegerile pe care le-a făcut. Apa se înalță în continuare și, înainte să afli dacă personajele supraviețuiesc, ne întoarcem la copilăria protagonistei.
Și cum să înceapă capitolul, dacă nu prin spânzurarea și arderea pe rug a unei infractoare? Dacă nu te va tulbura scena asta, atunci o vor face oamenii, chiar și copiii, care privesc totul ca pe un spectacol. Îți dă impresia că este un lucru obișnuit în viața lor.
Menajeră ziua și contrabandistă noaptea
Din acel moment se urmărește evoluția tinerei și transformarea ei într-o persoană matură. O viață liniștită este opusul celei de care va avea parte.
Nu te aștepta ca lumea asta să aibă logică și atunci nici n-o să fii dezamăgită.
Margaret a fost un personaj interesant, care m-a uimit prin determinarea ei. Faptul că am citit câteva capitole în care era deja în vârstă mi-a dat de gândit. Cum a ajuns în situația aceea? Ce semnifică amintirile care îi trec prin fața ochilor? Recunosc, prima parte a fost destul de încâlcită pentru mine. Până la urmă, femeia vorbea despre o multitudine de personaje pe care nu le cunoșteam. Imediat ce am intrat în ritmul cărții, toate piesele s-au așezat la locul lor.
Acțiunile ei au fost curajoase, dând dovadă de un spirit liber, care a făcut-o cunoscută printre cei din localitate. Atunci când putea, călărea prin împrejurimi, ceea ce îi surprindea pe majoritatea oamenilor, având în vedere că în acel secol călăreau doar bărbații. Însă aici nu se oprește totul. Când a ajuns la maturitate a început să lucreze în casa unei familii bogate, care a îndrăgit-o imediat. Sigur ar fi fost mirați să afle că în zilele libere intra în contact cu contrabandiști.
Will, romanțe și alegeri greșite
După toate aceste informații ar fi greu de crezut că mi-a displăcut protagonista. Dar, imediat ce s–a îndrăgostit, a început să mă enerveze. Relația dintre ea și Will mi s-a părut forțată, și am rămas indiferentă la momentele cu ei doi. Poate de aceea riscurile pe care și le-a asumat Margaret pentru acel băiat au fost stupide în ochii mei. Cred că dacă legătura dintre ei doi s–ar fi format mai lent, nu aș mai fi tratat dragostea lor așa superficial.
Ce să mai zic de Will? Au fost momente când mi s-a părut că nici măcar nu se gândește la binele iubitei lui. Acțiunile sale au fost prostești și necalculate, riscând binele celor din jur pentru interesele proprii.
Frica e ca o boală. Are un miros al ei. Îți strânge măruntaiele, se adună în gâtlej ca un ghem. E ca un vis pe care l-ai mai avut și pe care îl recunoști.
M-a deranjat că autoarea a amânat mult procesul prin care a trecut protagonista. Nu pot spune că m-am plictisit, dar după două sute de pagini începeam să devin iritată. Totuși, înțeleg de ce a procedat așa. Până la urmă, trebuia să vedem legătura puternică care se formase între ea și familia unde lucra. Dar tot cred că ar fi putut scurta cartea cu o sută de pagini.
Barbarismul secolului al XVIII-lea
Majoritatea ficțiunilor istorice pe care le-am citit au loc fie în Primul/ Al Doilea Război Mondial, fie în epoca victoriană. Așa că a fost interesant să citesc despre viața oamenilor la sfârșitul secolului 18, când civilizația nu era foarte dezvoltată. Ce m-a surprins a fost cât de ușor puteau ajunge oamenii la închisoare sau ușurința cu care judecătorii te puteau condamna la moarte. Ce să mai spun de condițiile proaste pe care le aveai într-o închisoare dintr-un oraș mare? Drepturile omului par un vis îndepărtat în acel loc.
Finalul m-a făcut să-i dau o notă mai bună cărții. Simțeam cum o stare de tristețe coboară asupra mea atunci când m-am întors la Margaret în vârstă, care trecuse prin întâmplări ce i-au pus abilitățile la încercare.
Fiecare zi era la fel. Celula mea era întotdeauna la fel. Aceleași gânduri îmi treceau prin cap, iar viața mergea mai departe, fără mine.
Până la urmă, În umbra eșafodului a fost o carte interesantă. Detaliile istorice s-au împletit cu faptele unei femei curajoase, care a refuzat să se lase doborâtă de societate. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să aprofundeze infracțiunile și pedepsele pe care le puteai primi. Dacă ritmul ar fi fost mai alert în prima jumătate a cărții, cred că aș fi rămas cu o impresie mai bună. Cu toate astea, a fost o plăcere să citesc despre o femeie puternică din istorie, care a schimbat în bine multe vieți.
Recenzie de Teodora Ciubotaru (departamentul #cărticeală)
Editare și layout de Diana Hîncu (coordonatoare dpt. #cărticeală)
Corectură de Iulia Dromereschi