Festivalul Animest ne-a pus la dispoziție nouă filme difuzate în 2020 printre care s-au strecurat și câteva animații „clasice”. Aici mă refer la filmele simple și prietenoase de care se pot bucura cât de cât și adulții, în timp ce se uită la ele alături de copii. Dintre acestea, am avut ocazia să vizionez Lotte și secretul pietrei lunii, o animație apărută în 2011, în Estonia. Este cel de-al treilea lungmetraj care urmărește aventurile personajelor prezentate pentru prima oară în seria animată Lotte merge în sud, care a constat din 13 episoade de circa cinci minute și care a fost lansată în 2006.
Filmul prezintă un număr mare de personaje colorate, animale umanizate, toate jucăușe și carismatice. Fie că e vorba de Lotte, de Musca Jaak, de Motanul Paul, de Porcul Voldemar, de Văcuța Benita sau de Iepurii Lunari Tik și Rihv, este greu ca niciunul dintre ei să nu îți câștige simpatia. Pe mine m-a cucerit Motanul Paul, romantic și melodramatic într-un mod care reușește să fie în același timp exagerat, amuzant și înduioșător.
În centrul acțiunii sunt trei pietre magice pe care Klaus, unchiul lui Lotte, le-a luat dintr-un templu secret, fără să știe că Iepurii Lunari au nevoie de ele pentru a se întoarce acasă. Cât timp doi dintre aceștia, Tik și Rhiv, pornesc în căutarea pietrelor, Lotte și unchiul său își încep propria aventură, asumându-și misiunea de a descifra secrete pietrelor. Este, după cum am mai spus, o poveste simplă, ușor de urmărit pentru orice copil, însă filmul reușește să nu devină plictisitor nici pentru un privitor mai în vârstă. Te atașezi destul de personaje și ajungi să vrei și tu să afli secretul pietrelor, dar și să îți dorești ca Iepurii Lunari să se poată întoarce pe Lună.
Dacă tot am văzut filmul acesta în cadrul unui proiect precum Animest, mi-am îndreptat atenția și asupra unor detalii tehnice ce m-au surprins plăcut, mai ales dacă ținem cont că este vorba de un film apărut acum zece ani. Chiar dacă, la început, animația poate părea 2D și simplistă, aceasta începe să se depărteze treptat de abordarea clasică, ținând parcă pasul cu nivelul de intensitate al întâmplărilor, Animația îmbină stilul cu elemente tridimensionale, iar corpurile prind texturi și volum. O scenă care mi-a rămas în minte din acest punct de vedere a fost cea în care Motanul Paul își caută calea printr-un labirint cu ziduri de apă.
Un avantaj neașteptat al filmului a fost sunetul. Atât vocile, cât și coloana sonoră și sunetele ambientale sunt calde și mângâietoare. Cu toate că nu știu o iotă de estonă, a fost o plăcere să ascult vocile actorilor, în special în scena în care două personaje se întrec în vocalize. Dincolo de toate, Lotte și secretul pietrei lunii este un film relaxant, care reușește să fie simplu și accesibil fără a deveni plictisitor pentru un privitor din afara publicului țintă. Iar pentru un copil aflat la vârsta potrivită nu pot decât să îmi imaginez că ar fi o experiență completă și foarte plăcută.
Puteți urmări cele nouă animații disponibile pe site-ul Animest. Costul unui bilet este de 15 lei. Pentru mai multe detalii, clic aici.
O cronică de Rareș Dinu,
cu editarea lui Radu Eremia
