O carte numai bună pentru a o descoperi pe Lavinia Braniște (dacă nu ai descoperit-o deja)
Numele Lavinia Braniște începuse să apară de mult timp în lecturile prietenilor mei de pe GoodReads, dar eu nu o știam decât din seria Rostogol și din niște traduceri de cărți pentru copii. Îmi atrăsese atenția titlul Sonia ridică mâna (deși sunt și alte titluri ale cărților ei care mi-au rămas în minte), în special pentru ambiguitatea gestului: ridică, oare, mâna la școală, sau ridică mâna asupra cuiva?
Totuși, am început cu Mă găsești când vrei, carte apărută la editura Polirom, în 2021, și premiată la categoria „Proză” la Gala Premiilor Sofia Nădejde 2022.
Mult mai profundă decât anunță ultima copertă
Din prezentarea de pe ultima copertă (pe care nu vă sfătuiesc să o parcurgeți, cel puțin nu înainte de a termina cartea), nu mă așteptam la nimic bun. Multă vreme mi-a fost teamă că prezentările de pe cărți spun prea multe despre ce se întâmplă între coperți și îmi vor strica surpriza. Dar observ și că sunt cărți a căror prezentare nu spune nimic, și riscă să te facă să lași cartea din mână înainte să ajungi să o pui pe tejghea.
Mie mi s-a părut că prezentarea strică farmecul poveștii de dragoste din Mă găsești când vrei. O poveste de dragoste trebuie apucată cu grijă, cum apuci o frunză uscată dintre paginile unei cărți. La o mișcare neatentă, se poate face pulbere între degetele tale. O poveste de dragoste este mereu la limita dintre frumusețe și dulcegărie. Este mereu în pericol să îți strepezească dinții dacă alegi cuvintele nepotrivite, mereu în pericol să te pună pe fugă înainte să ajungi la final.
Iubire și introspecție
Mi-am dat seama, din primele pagini, că aceasta nu este una dintre acele cărți pe care le voi citi cu teama că-mi va strepezi dinții. Dialogurile sunt savuroase, personajele au umor, sunt bine conturate și îți rămân în minte după ce ai terminat cartea. Sunt vii, de parcă le-ai fi văzut într-un film, nu cu ochii minții, într-o carte.
Citește și: „Bărbatul fără cap” de Lavinica Mitu
Mă găsești când vrei are în centru o poveste de dragoste, dar dinăuntrul poveștii se deschid întrebări pe care, cu siguranță, ni le punem fiecare la un moment dat. Întrebări despre dragoste, ce e dragostea, în mod obiectiv și ce punem noi, de la noi, în ea. Despre relații, despre cât de mult s-a schimbat modul de raportare la dragoste și relații al tinerilor de azi sau de ieri, față de părinții și bunicii lor. Despre (in)fidelitate, despre copii și nevoia de reproducere, despre carieră și importanța banilor, despre Dumnezeu și ce înseamnă acasă.
La unele dintre aceste întrebări personajul principal răspunde, pentru sine. Alte întrebări le lasă fără răspuns, iar introspecția Mariei invită și cititorii să-și analizeze viața, trecutul și emoțiile.
Povestea nu este nici melodramatică, nici plictisitoare. Ce o face specială nu este caracterul ei neobișnuit (cum sunt poveștile trase de păr din unele cărți, ca să se simtă că merită să fie tipărite). Este o poveste simplă dintr-o viață de om, ca multe altele. Ce o face specială este faptul că personajul principal își privește povestea de dragoste din diferite unghiuri. O analizează psihologic, în raport cu relațiile ei anterioare, cu nevoile ei, cu așteptările ei. O analizează și cultural, comparând relația părinților ei, în vremurile în care a fost trăită, cu relația ei, în cu totul alte vremuri, cu alte libertăți, dar și alte constrângeri.
Nu în ultimul rând, personajul analizează iubirea și relațiile în sens filosofic. Încearcă să înțeleagă dacă se poate trăi în afara unei relații de cuplu, dacă o relație de cuplu poate dăinui fără iubire și, de ce nu, ce este iubirea, dacă nu rodul minții și imaginației noastre?
Citește și: „Multă forță și un dram de gingășie” – Despre forța cuvintelor în proza lui Dósa
Mă găsești când vrei este o poveste de dragoste, dar și o hartă a unui drum interior, pe care mulți se tem să îl parcurgă. Dar poate nu se vor teme să îl urmărească, dacă este parcurs de altcineva.
O cronică de Mihaela Stoica (departamentul #carticeala)
Editare: Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Radu Eremia