După experiența plăcută de la Animusic Night, am știut că nu pot să ratez următoarea noapte a festivalului, mai exact Creepy Animation Night. Așa că, pe 13 octombrie, iată-mă din nou în Sala Luceafărul, unde a început totul, pentru a urmări cele mai odioase animații posibile. Credeți-mă, nu glumesc!
Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin frică de ce mă aștepta. Pe lângă că știam că urma să fie o noapte de nesomn, cum evenimentul dura undeva la șase ore, nu pot să spun că sunt o fană a lucrurilor horror (deși tot continui să mă ciocnesc de ele), dar mă bucur foarte mult că am trecut peste aceste mici temeri. S-a dovedit a fi o experiență fantasmagorică.
Fărâme de întuneric
Fiecare scurtmetraj a avut un detaliu care să îmi atragă atenția și nu cred că a fost vreunul care să nu îmi placă. Bineînțeles că au ieșit în evidență câteva și mi-au dat fiori (într-un sens bun). Cum nu o să reușesc să le acopăr pe toate, căci sunt multe, puteți frunzări pe site ca să aflați ce alte scurtmetraje au fost proiectate la Creepy Animation Night.
Unul dintre preferatele mele a fost Eat the Rich (SUA 2022, r. Niven Wilson), care a dovedit că ești, într-adevăr, ceea ce mănânci. Mi s-a părut că a transmis cel mai puternic mesaj dintre toate și că a abordat multe situații problematice din societatea de azi. Animația a fost interesantă și a creat impresia că personajele sunt ca un fel de marionete controlate de forțe exterioare. Prezintă cât de înfometați sunt oamenii după avere, faimă, putere, și că nu își dau seama că ajung să fie obsedați de ele, să facă orice pentru ele, să se dezumanizeze din cauza lor. Scenariul grotesc și animația, combinate cu discursul poetic al protagonistului care este un observator la întreaga acțiune, m-au cucerit.
Citește și Animest 18 | Animusic Night – Când muzica prinde viață
Vulvina Queen of Ecstasy (Franța 2022, r. Clémence Andre, Nawel Bahamou, Ming Chieh Chang, Théo Guyot, Mariia Yanko) a fost probabil scurtmetrajul care m-a surprins cel mai tare. Acesta prezintă involuția Vulvinei, care ajunge să aibă o relație cu Moartea. Devine obsedată de aceasta și este dispusă să facă orice, chiar să ia vieți, pentru câteva clipe alături de ea. Nu este un fir narativ ieșit din comun, dar îmi place cum ni se arată încă o dată cât de departe sunt dispuși să meargă oamenii atunci când vor ceva.
Partea care m-a surprins a fost direcția în care s-a îndreptat acțiunea și cât de explicite au fost unele secvențe, mai ales în contrast cu scurtmetrajele care au fost înaintea ei. Mi-a plăcut mult stilul de animație și modul în care a reușit să cuprindă emoțiile și trăirile protagonistei.
Și, ca să nu ajung să scriu romane, las o listă mai jos cu o parte din scurtmetrajele care mi-au plăcut:
- Flesh of God (Argentina & Mexic 2022, r. Patrico Plaza) – prezintă călătoria vindecătoare a unui preot, care ajunge să aibă parte de niște experiențe nu tocmai ortodoxe.
- Juice (Germania 2022, r. Mona Keil) – a fost un chin de privit, dar în același timp m-a prins în mrejele sale, la fel cum creaturile gelatinoase din el au fost constrânse într-o luptă continuă de a se stropi cu un lichid cleios pentru a supraviețui.
- La Sanguchería – L.I.O (pe care l-am văzut și despre care am povestit și la Animusic Night) – un cântec ritmat unde membrii unei trupe dau peste un om îmbăiat în sânge într-un local, iar de aici lucrurile devin foarte intense.
- Deadline (Israel 2023, r. Idan Gilboa) – o comedie neagră în care aflăm că și moartea are timpul ei liber și nu îi place să lucreze peste program, dar urmărim și relația strânsă dintre două femei în vârstă.
Feast of Amrita la Creepy Animation Night
În miez de noapte, când somnul se împletea ușor prin ochii noștri, a fost animeul Feast of Amrita, de Saku Sakamoto. Și sunt destul de sigură că mă va urmări toată viața, pentru că de data asta chiar am intrat adânc în zona horror.
Animația urmărește traseul întortocheat parcurs de Tamahi și niște colegi de clasă, care, după ce văd o persoană care se aruncă de pe un bloc gigantic, intră în el și sunt întâmpinați de lucruri dubioase. Ajungem să fim martorii unei lupte de supraviețuire atroce, iar psihologicul și grotescul se îmbină armonios într-o implozie de teroare.
Stilul de animație a fost superb, mai ales atunci când era vorba de elemente mai extravagante, și a făcut ca experiența să fie mult mai odioasă. Și pentru că vorbim despre filme horror, ăsta a fost un lucru foarte bun. Am fost foarte confuză o mare parte din anime. Nu știu dacă a fost din cauza lui sau dacă lucrurile au devenit pur și simplu psihedelice de la oboseală (cum era fix acel prag când ești pe jumătate adormit și lumea parcă începe să arate altfel), sau dacă au fost ambele. Oarecum mi-a plăcut tocmai partea asta, că nu pricepeam ce se întâmplă, dar eram investită în acțiune și personaje.
Colivă, somn și extaz
Pentru că șase ore continue de scurtmetraje creepy ar fi fost mult prea hardcore, undeva după miezul nopții am luat o pauză în care am fi putut să ne reconectăm cu lumea reală și să ieșim din delirul plin de sânge și atrocități. Sau am fi putut să rămânem în sală și să urmărim live un moment realizat de Frequax visuals Grotesk, unde au fost puse în ritmul muzicii o serie de vizualuri contorsionate (sau în fine, pe dos). Evident că eu am ales a doua variantă și m-am afundat în muzică și am intensificat transa de până atunci.
Din păcate, creierul meu nu a rezistat până la final, de la nesomn, și am plecat undeva pe la cinci dimineața, în speranța că voi mai reuși să ațipesc așa, puțin. Încă regret că nu m-am forțat să stau puțin mai mult, ca să prind și scurtmetrajul cu Nikola Tesla (Astrogolem), dar așa a fost să fie această ediție Creepy Animation Night.
Noaptea a fost, în orice caz, plină de mister, fiori și surprize neașteptate. De la decorul fantastic din cinema la filmele care au rulat. Mi s-a părut fascinant că am regăsit acolo standul de la Mori, după ce sâmbăta precedentă am plecat dintr-un impuls împreună cu colega de cameră într-o aventură ca să le încercăm coliva. Asta s-a întâmplat după ce am dat aleatoriu de ei pe Instagram (și da, chiar mori după ea, mai ales după cea cu fistic).
Iar, în caz că nu e clar, am adorat fiecare clipă din noapte. Am avut o groază de momente pline de extaz și șoc și mi s-a părut o atmosferă perfectă pentru noapte.
Redactare și layout de
Diana Hîncu
Editare de Rahela Ulici
Corectură de Iulia Dromereschi
