Studiourile Walt Disney sunt binecunoscute pentru animațiile în care personajele sunt animăluțe simpatice. Scurtmetrajele cu care au început sunt printre cele mai cunoscute din lume: cei mai mulți dintre noi au auzit de Mickey Mouse, Minnie Mouse, cățelul Pluto, rățoiul Donald, veverițele Chip și Dale și altele.
Au creat și multe filme deja devenite „cult”, cum ar fi: „Dumbo” (1941), „Bambi” (1942), „Doamna și Vagabondul” (1955), „101 dalmațieni” (1961), „Cartea junglei” (1967), „Pisicile aristocrate” (1970).
Îmi place să cred că din această îndelungată tradiție s-a născut ideea primului film „Zootropolis” (2016), care ne-a transportat într-o lume populată exclusiv de animale antropomorfizate. Nu poți da greș cu așa ceva la copii. Din serialele de desene animate de pe vremuri, îmi amintesc cu drag mai ales de Tom și Jerry, de Ciocănitoarea Woody sau de simpaticele Looney Tunes, ba chiar și de „Povestiri din Pădurea Verde” (care am descoperit recent că era de fapt un anime japonez). Când însă vrei să atragi și adulții în sala de cinema, mai ales în ziua de astăzi, trebuie să fii mult mai inventiv.
Rețeta succesului
Primul „Zootropolis” a reușit cu brio să mulțumească pe toată lumea: nu doar că a avut un succes foarte mare la box office, dar a câștigat și Oscarul pentru cel mai bun film de animație în 2017. S-au adăugat și alte premii și a fost lăudat și de critică. Povestea iepuriței Judy Hopps, care a reușit, împreună cu improbabilul ei partener, vulpoiul Nick Wilde, să dejoace planurile unui creier criminal (nu vă spun cine, că poate n-ați văzut filmul), o poveste clasică de tipul „personaj dezavantajat depășește toate greutățile și iese învingător/ reușește în viață etc.”, a plăcut publicului de toate vârsteleDesenele frumoase, dialogurile inspirate și vocile bine alese au completat cu artă (efectiv) acțiunea filmului.
Așadar, era normal să urmeze și al doilea. Ca de obicei când este vorba de o continuare, însă, care urmează unui prim film iubit atât de public, cât și de critică, așteptările erau mari și temerile probabil pe măsură. Povestea și/ sau personajele inedite din primul film nu mai sunt o surpriză, așadar trebuie venit cu ceva în plus, pentru toată lumea.
Ne adâncim în istoria orașului a cărui armonie este amenințată
„Zootropolis 2” nu dezamăgește. Are aceleași desene frumos executate și personaje simpatice. Fiecare animal este antropomorfizat într-un mod care îi scoate în evidență unele caracteristici amuzante (iar în cazul leneșului Flash din primul film aflăm chiar ceva surprinzător). Întâlnim și noi personaje reușite: locuitorii Pieței din mlaștină (reptile și animale acvatice, printre care lei de mare, morse și delfini), dar și o familie de pisici (în sfârșit!). Mă rog, familia Lynxley este de fapt o familie de râși, mai precis râși canadieni, deci niște pisici mai mari și mai sălbatice. Și, în film, mai aristocrate.
Povestea începe după întâmplările din primul film și îi regăsim pe Judy Hopps și pe Nick Wilde ca proaspeți parteneri în Poliția Zootropolis. Deși au rezolvat cu brio cazul complicat din primul film, sunt totuși debutanți, așa că șeful lor, bizonul Bogo, încearcă să îi țină în frâu, iar „drăguții” lor colegi, două zebre, doi porci mistreți și doi hipopotami, fac un mișto crunt de ei. Evident, ambițioasa Judy nu se poate abține să nu ia inițiativa, târându-l pe flegmaticul Nick după ea. De aici decurg o grămadă de probleme și pentru ei, dar și pentru restul lumii. Mai ales când în scenă apare un personaj care șochează Zootropolisul: o viperă.
Cu aproximativ un secol în urmă, bunicul familiei Lynxley a creat „zidurile climatice”, care permit ca în Zootropolis să poată trăi tot felul de animale care au nevoie de habitate diferite. De la deșert la tundra acoperită de zăpadă unde trăiesc, de exemplu, râșii, toată lumea era binevenită. În această utopie animalieră a avut loc o crimă oribilă. Un șarpe a omorât o broască țestoasă. În urma acestui incident, toți șerpii și, prin analogie, toate reptilele, au avut de suferit și au fost înfierați, căzând pradă prejudecăților celorlalți locuitori ai orașului. În cele din urmă, au fost goniți din Zootropolis, iar în prezent le este interzis să mai intre în oraș. Așadar, prezența viperei și acțiunile acesteia dau naștere unei anxietăți (sau chiar panici) generale. În plus, în urma unor încurcături, Judy și Nick ajung să urmărească cu disperare vipera și personajul misterios care o ajută.
Personaje vechi și noi, muzică antrenantă și referințe culturale
Mai mult nu vă spun, pentru a nu vă lua din plăcerea de a descoperi singuri/-e povestea. Cum ziceam, filmul este plin de personaje noi interesante și/ sau amuzante, de la noul primar (un cal plin de el, fost actor devenit politician – ironie la adresa lui Arnold Schwarzenegger, oare?) și castorul „conspiraționist” Nibbles Maplestick, care are un podcast online, la vipera Gary De’Snake și toți locuitorii Pieței din mlaștină. Revin meteoric diverse personaje din primul film. L-am menționat deja pe leneșul Flash, dar îl vedem la început și pe fostul partener al lui Nick, vulpea de deșert Finnick. Mai târziu o vedem pe fosta primăriță Dawn Bellwether, la închisoare, dar și pe alții, fără a-i uita pe tigrii dansatori ai Shakirei (care revine și ea în rolul gazelei-vedetă din primul film).
Apropo de Shakira, aș fi preferat un cântec mai puțin „Waka-waka”. Efectiv, de la primele acorduri, la melodia asta m-a dus cu gândul. Ceva mai original nu puteau să creeze? Plus că mie niciodată nu mi-a plăcut „Waka-waka”, deși a avut un succes nebun. Crearea unei piese atât de similare mi se pare o alegere leneșă și neinspirată. Dar dat fiind cât de apreciată a fost piesa inițială, precis „Zoo” o să fie nominalizată la Oscar.
Dacă sunteți atenți, în film puteți descoperi multe detalii frumoase, ascunse în stilul clasic al „ouălor de Paști”. De exemplu, fanii filmelor de animație (și nu numai) pot descoperi trimiteri la diverse filme clasice. Eu am „prins” numai câteva: Bambi (când Judy Hopps dă din picior nerăbdătoare, e clar o trimitere la Bocănilă din Bambi), Ratatouille (un șoricel ca în Ratatouille apare într-un cameo amuzant), Strălucirea/ The Shining (scena din labirintul de gard viu, delicioasă), „Tăcerea mieilor/ Silence of the Lambs” (scena din închisoare cu fosta primăriță). Iar Gary De’Snake e clar înrudit cu Kaa din Cartea Junglei, cel puțin vizual, că de fapt fac parte din specii diferite: Kaa e un șarpe boa, în timp ce Gary este o viperă.
Mai multe despre casting
Revin vocile din primul film, cărora li se adaugă multe alte voci de actori cunoscuți, în general în roluri episodice. Îl avem pe Danny Trejo (șopârla Jesús), a cărui biografie am citit-o anul acesta și v-o recomand. Lui i se adaugă Patrick Warburton (primarul Brian Winddancer), Macaulay Culkin (Cattrick Lynxley), Ed Sheeran (un berbec numit Ed Shearin, hahaha!) sau John Leguizamo (ursul furnicar Antony).
O precizare: interpretul lui Finnick din primul film, Tommy Lister Jr., a decedat între timp, din păcate. Dar familia și-a dat acordul ca Disney să folosească pentru „Zootropolis 2” niște înregistrări nefolosite pe care le făcuse pentru primul film. Pe generic veți vedea că filmul este dedicat memoriei lui Lister, un gest foarte frumos.
Fir narativ complex & substrat divers
Pe lângă frumusețea animației și dialogurile inspirate, filmul are un fir narativ destul de complex. Amestecă știința cu relațiile interumane, aparențele, stereotipurile, corupția, manipularea adevărului (inclusiv prin presă) și bullying-ul (colegii lui Nick și Judy). Bate și într-o direcție legată de schimbările climatice, dacă ne permitem să interpretăm într-un context mai larg „zidurile climatice”. Utilizarea lor este posibil să nu fie neapărat benefică tuturor.
Sigur, unora nu le place acest substrat „moralist”, alții vor vocifera că filmul este prea formulaic, prea „american”, dar nu îi poți mulțumi pe toți. Eu zic că, în cele din urmă, „Zootropolis 2” este un film de animație foarte reușit, frumos și amuzant, pentru toată familia, care reușește să atingă și diverse subiecte de actualitate, cu substrat moral. La urma urmei, poveștile pentru copii au întotdeauna o componentă de „lecție morală”. Eu mi-aș dori să-l văd din nou și, dacă am timp, probabil că o s-o fac.
Un fel de încheiere
Ceea ce mi-ar fi plăcut mie și mai mult (și ar fi fost probabil o mișcare interesantă de marketing) ar fi fost un „maraton Zootropolis”, în care cele două filme să ruleze unul după altul la cinematograf. Au trecut totuși aproape zece ani de la primul film și amintirile s-au cam estompat. Mi-ar fi plăcut tare mult să îl pot urmări și pe primul și abia apoi să trec la al doilea.
Sper ca măcar la al treilea film să avem parte de așa ceva. Pentru că, dintr-o scenă de după genericul de final (deci nu vă grăbiți să plecați din sală), reiese că ar putea urma un „Zootropolis 3”. Dacă da, eu îl aștept cu încântare. Sper numai că nu vor trece iar aproape zece ani până când îl vom putea vedea.
„Zootropolis 2” poate fi văzut în cinematografe în format IMAX, IMAX 3D, 4DX, 3D sau 2D, atât în varianta originală cu subtitrare, cât și în varianta dublată. Este distribuit în România de ForumFilm/ Cineforum.
Cronică de Veronica Badea (departamentul #cinematics)
Editare, corectură & layout de Iulia Dromereschi