După trei ani de pauză, Zilele Filmului German au revenit la Cinema Elvire Popesco și timp de patru zile au adus în atenția publicului din București cele mai bune filme din cinemaul german recent. Pelicula care a deschis a 15-a ediție din Zilele Filmului German la București în doi martie este Toubab, regizată de Florian Dietrich.
O introducere în acțiunea filmului „Toubab”
Toubab propune o reflecție asupra migrației actuale din Germania, într-o notă conștiincioasă, expunând un subiect sensibil, de documentar, și o decizie spontană, ușor comică, devenită singura soluție de a ieși dintr-o situație tragică. Toubab este atât un film neconvențional despre prietenie și privarea de libertate, cât și o călătorie alături de personaje bine conturate din Germania în Senegal.
Chiar dacă aspectele comice permit peliculei, per ansamblu, să livreze teme dure într-un mod inteligent, începutul nu se ridică la nivelul așteptărilor și nu deține adevăratul potențial al acesteia. Filmul se deschide cu iluzia libertății și cu o scurtă exagerare a momentelor de fericire. După doi ani de stat în închisoare, Babtou Omodo (Farba Dieng) este eliberat. Dennis Wolters (Julius Nitschkoff), cel mai bun prieten al său, organizează petrecerea de bun-venit într-o intersecție.
Blocarea intersecției și comportamentul agresiv față de organele de stat, care nu este nimic altceva decât plata cu aceeași monedă, îl readuc pe Babtou de unde a plecat. Zgomotul cotidian traversează distracția, muzica, acțiunile ușor clișeizate, chiar și exteriorul, ajungând să se transforme în liniștea dinaintea furtunii, în spațiul închis al unei secții de poliție. Aici, Babtou este informat că o să fie deportat în Senegal, în deplină legalitate. Cei 25 de ani locuiți în Germania nu influențează decizia menționată anterior.
Căsătoria: singura variantă pentru a rămâne în țară
Babtou descoperă că singura soluție, pentru a ocoli și a evita deportarea în Senegal, este căsătoria cu o persoană de cetățenie germană. Refuzat de mai multe fete și aflat în imposibilitatea de a obține mulți bani pentru „a cumpăra o soție”, ajunge să se căsătorească într-un final cu Dennis.
Căsătoria spontană atrage atenția Biroului pentru Imigrări. Astfel, cei doi sunt supuși unui interogatoriu despre viața lor de cuplu. Se verifică dacă asumarea căsătoriei este una de conveniență. Dacă se găsește adevărată prezumţia, cei doi riscă să fie pedepsiți cu un an de închisoare. Babtou și Dennis încearcă să construiască o poveste credibilă și să ascundă intenția mariajului. Răspunsurile sincere a lui Dennis, la prima parte a întrebărilor, au produs râsete în sală: „ce gătește el nu se poate mânca” și inelul de autoapărare primit de la Babtou cu inițialele TPST („toți polițaii sunt ticăloși”). Ultima întrebare, fiind mai personală și intimă, i-a pus în dificultate, ei oferind răspunsuri diferite.
Vrei să citești mai multe cronici de film și să ne susții?
Prieteni noi
Dennis se mută la Babtou, într-o locuință temporară, pentru a nu naște suspiciuni. Cei doi sunt invitați la cină de vecina lor Yara, care mai chemase un cuplu gay și o prietenă. Distracția din apartament se mută pe ringul de dans, la o petrecere queer stilată. Dennis este cel care se afundă cel mai mult în băutură și droguri, fiind singurul afectat de context și speriat de ceea ce se întâmplă. Încercarea de a nu afișa o reacție respingătoare, care să dea de bănuit, produce o destrăbălare și un conflict. Înainte de a ajunge acasă, cei șase fac o ultimă oprire într-un parc. Surpriza neplăcută este că acolo este și Cengo cu grupul lui de prieteni, care încep să le adreseze cuvinte care i-ar putea deranja:
Travestițior, duceți-vă de unde ați venit! Valea!”
Arătați ca niște poponari.”
Cum reacționează familia și prietenii?
Nu durează mult și Manu, iubita lui Dennis, este vizitată la atelierul tatălui ei, unde lucrează și Dennis, de doi reprezentanți, Zeug și Rupert, din cadrul Biroului pentru Imigrări. Dennis nu are timp să îi explice ce se întâmplă. Manu văzuse de la început verigheta iubitului ei și îl acoperă, prezentându-se drept mamă surogat. În urma acestui episod Dennis află că urmează să fie tată. Publicul intuiește mult mai devreme că Manu este gravidă, aceasta prezentând reacții specifice unei femei însărcinate.
Babtou merge acasă la tatăl său pentru a explica motivele pentru care a luat anumite decizii. Acesta, dezamăgit, nu dorește să îl asculte și îi reproșează că mereu a făcut ce a dorit, a încălcat regulile și a sărit la bătaie, a chiulit de la școală și a vândut droguri, iar acum s-a căsătorit „cu un alb”. Tot ce voia el pentru fiul său era să se adapteze, să fie un tânăr normal, să găsească o femeie cumsecade și un loc de muncă bun. Într-un moment de furie, Babtou este dat afară din casă și pleacă aproape în lacrimi, fără să își dea seama că este posibil să fie ultima întâlnire:
Pleacă. Ieși!” – Tatăl
„Îmi pare rău, tată. Cândva o să-ți explic.” – Babtou
„Cândva. Acum nu vreau să știu nimic.” – Tatăl
Dennis este bătut de membrii din organizația lui Cengo și ajunge la spital. Ajuns în scaun rulant, este vizitat la spital de Manu și de Babtou. În vizită vine și Astrid Zeug, de la Biroul pentru străini, cu un buchet de flori. Ea își cere scuze pentru că a subestimat relația lor și îi solicită lui Babtou să meargă peste o săptămână la biroul lor pentru a primi permis de ședere. Săptămâna trece repede. Babtou se prezintă la birou alături de Dennis, iar ceilalți prieteni îi așteaptă afară, pentru a se bucura de moment.
Citește și BFFF – God exists, her name is Petrunija,
o altă cronică scrisă de Cami în cadrul festivalului Bucharest Feminist Film Festival
Călătoria în Africa
În birou, Dennis este informat că se face vinovat de încălcarea legii rezidenței străinilor. Babtou este pus în situația de a recunoaște că a mințit pentru a evita intrarea la închisoare a prietenului său. Chiar dacă Dennis afirmă în continuare că ei sunt un cuplu și se iubesc, Babtou știe că povestea lui în Germania s-a terminat.
Polițiștii, aflați în pragul ușii, îi pun cătușele lui Babtou și îl duc în mașina de poliție. Din mașină, îl vedem pe Cengo, care îi adresează următoarele cuvinte:
Babtou, omul s-a născut liber, dar e înlănțuit peste tot.”
Linia melodică devine una sumbră și este la polul opus de cea care deschide filmul. Odată cu despărțirea de prieteni, se produce și despărțirea de Germania. Camera de filmat surprinde mediul urban lăsat în urmă. Nostalgia amplifică anii petrecuți pe un teren familiar.
Prietenia depășește granițele. Dennis îl vizitează pe Babtou în Senegal. Anvergura sărăciei lasă loc și pentru conturarea unei imagini culturale. Babtou devine Toubab („Albul”). Tristețea este înlăturată și trecută pe plan secundar. Conversația urmează să se mute, la masă, unde vor mânca soupe de moutop. Finalul este deschis, muzică tradițională se completează cu o tușă de speranță, care răsare odată cu deschiderea cadoului primit de la Yara, vecina de care Babtou ajunsese să se îndrăgostească: un inel și o fotografie curajoasă cu mesajul:
La naiba cu sistemul.”
Este de menționat că Toubab a fost distins cu Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia și Festivalul Filmului German din Lisabona, Premiul pentru cel mai bun tânăr actor, Ex-Aequo pentru Farba Dieng și Julius Nitschkoff la Bavarian Film Awards, Premiul pentru cel mai bun film de debut la New Faces Awards 2021 pentru regizorul Florian Dietrich.
O cronică scrisă de Camelia Huștea
Editată de Alexandru Bodnar
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu