Orașul comoară, regizat de David Schwartz, este un spectacol unic, nu doar pentru tema reală pe care o abordează, ci și prin modul în care o prezintă. Acest lucru se datorează echipei Reactor și muncii lor.
Combinând mai multe tipuri de exprimare artistică — stand-up, dans, roast battle — folosind umor, ironie, onestitate, și implicând publicul în spectacolul Orașul comoară, a rezultat o producție de neuitat, sub forma unui portret grotesc al orașului Cluj-Napoca.
Promisiune este un cuvânt frumos…
Spectacolul prezintă o dezbatere la care participă primarul, un arhitect-șef, doi arhitecți, o activistă și un proiectant. Fiecare își exprimă punctele de vedere cu privire la platforma industrială Carbochim. Ideea unui parc urban este, în realitate, un plan care va conține nu doar maluri, ci și auditoriu, centru de arte performative, grădină japoneză, spații de joacă, ateliere educaționale.
Totul pare frumos și bine, viziunea este bună. Însă cu realizarea lui sunt probleme mari, asemenea situației cu metroul care „va fi finalizat în curând”.
Citește și cronica scrisă de Irina Balcu pentru același spectacol
E fain la Cluj
Spectacolul folosește foarte bine și foarte isteț tehnica imagine în imagine pentru a ne arăta că sub probleme aparent superficiale, avem dificultăți cu adevărat serioase cu care mulți locuitori din Cluj-Napoca s-au confruntat.
Între scenele dezbaterii sunt intercalate și momente solo, în care actorii prezintă diverse situații reale, fie amuzante, de pildă mersul la magazine de lux doar ca „să ne uităm”, pentru că prețurile sunt atât de mari încât nici cu reducere nu putem cumpăra nimic, fie mai serioase, precum găsirea unei locuințe sau achitarea unei chirii accesibile.
Este o caracteristică a naturii umane că ascundem sau evităm problemele reale, sperând că se vor rezolva de la sine. Poate că la suprafață reușim să mascăm aceste dificultăți, dar în interior ne afectează. Acest lucru este adevărat și cu situația orașului. Cu cât încercăm să compensăm prin tot felul de proiecte și lucruri bune, cu atât oamenii își exprimă mai mult nemulțumirile, iar nouă, oamenilor, aproape niciodată nu ne place nimic.
CITEȘTE ȘI O nouă premieră la Reactor: „Rața!”
În spectacol există și un moment în care actorii întreabă dacă lumea știe ce înseamnă „hater” și cine sunt ei. Iar răspunsul e incomod de sincer: nu sunt niște persoane anonime de pe internet, ci chiar noi, locuitorii orașului. Cei care, în ciuda dezvoltării, găsim mereu ceva de criticat. Fără să ne dăm seama, „noi suntem adevărații hateri”.
Roast battle/ Lupta generațiilor
În cadrul unui roast battle, actrița Ana Maria Marian a reprezentat Gen Z, iar actorul Dora Taloș milenialii. În această scenă a fost adus în discuție nu doar cel mai faimos festival al orașului, ci și unul dintre cele mai cunoscute festivaluri din întreaga țară: Untold. Scena evidențiază în mod comic modul în care fiecare generație o percepe pe cealaltă. Pentru Gen Z, millennials par rigizi, resemnați. Pentru millennials, cei din Gen Z sunt grăbiți, pretențioși și conectați la o lume care se mișcă prea repede.
Dar roast battleul funcționează ca o oglindă. Ne arată nu doar ce credem despre celelalte generații, ci și ce credem despre noi înșine, ca locuitori al orașului. În cele din urmă, aceste diferențe dintre generații nu sunt prezente doar în acest oraș, ci în întreaga lume. Fie că ne place sau nu, trebuie să acceptăm și să ne adaptăm la aceste schimbări.
Comedie și realitate
Umorul joacă un rol esențial nu doar în acest spectacol, dar și în viața oamenilor de zi cu zi. Pentru rutina zilnică este bine ca oamenii de rând să facă activități care nu sunt obositoare sau stresante. Aici putem aminti plimbatul animalului de companie, sportul, plimbările prin parcuri și malluri. Prin exagerare, parodie sau prezentarea absurdităților în mod amuzant, situațiile cotidiene devin mai ușor de înțeles, într-un mod care în care sunt amuzante și pot râde de ei înșiși.
Dacă ți-a plăcut materialul scris de Kinga,
Comedia se bazează adesea pe contrast: așteptări/ ideal vs realitate, idee care apare și în spectacol, oferind posibilitatea de a analiza problemele reale fără a te simți copleșit. Umorul facilitează dialogul social, deoarece oamenii râd împreună de experiențele comune și astfel devin mai deschiși să discute și să se conecteze mai ușor.
Spectacolul Orașul comoară a fost remarcabil, iar faptul că publicul a aplaudat în picioare spune foarte mult. Fiind prima mea întâlnire cu echipa Reactor, nu știam exact la ce să mă aștept.
Orașul comoară m-a surprins și m-a impresionat complet. Sunt rare spectacolele care reușesc să fie în același timp atât de amuzante și atât de puternic critice din punct de vedere social. Îl recomand cu sinceritate.
Cronică de Kinga Kelemen (#practicăUBB 2025-2026)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi