De la școala de corecție în sutana preoțească

Toți avem secrete. Toți avem păcate și toți suferim de multe ori în tăcere, închiși în cușca trecutului nostru. Prin asta trece și Daniel, personaj aflat în centrul filmului polonez Corpus Christi (2019), un tânăr prins între un trecut întunecat și șansa unei noi vieți, trăite în lumină.


Filmul începe chiar în ziua în care Daniel (Bartosz Bielenia) se pregătește pentru eliberarea condiționată din școala de corecție. Doar cu binecuvântarea preotului școlii, părintele Tomasz, și câteva haine primite cadou de la acesta, protagonistul pornește către partea cealaltă a țării, unde îl așteaptă o fabrică de cherestea în care își va termina sentința muncind în folosul comunității. Destinul are cu totul alte planuri pregătite pentru el.

În drumul său, Daniel o cunoaște pe Marta (Eliza Rycembal), o tânără dintr-un sat de provincie. În prima lor discuție apare și minciuna nevinovată ce declanșează o întreagă serie de evenimente neașteptate, în urma cărora tânărul își asumă identitatea părintelui Tomasz și devine, în foarte scurt timp, noul preot al satului. Sfidând condițiile eliberării, Daniel se rupe de trecutul său de delincvent, îmbracă sutana preoțească și descoperă foarte curând că are un talent înnăscut pentru noul său rol. Biserica lui Daniel nu este o biserică în care oamenii vin pentru a se ruga mecanic, ci una în care aceștia își deschid larg sufletele, își exteriorizează suferința și își acceptă păcatele.

Deși filmul are aproape două ore, grație regiei lui Jan Komasa, am stat cu privirea fixată pe ecran pe tot parcursul acestuia, sedus de cadrele sale foarte estetice și de atmosfera tensionată din aproape fiecare scenă. Iar scenariul lui Mateusz Pacewicz, deși bazat pe un caz real, găsește un echilibru între evoluția personală a lui Daniel și misterele ascunse în viața satului, amintindu-mi astfel de povești faimoase, precum Mizerabilii lui Victor Hugo.

FOTO movies.it

Dincolo de ceea ce reiese din scenariu, un mare avantaj al protagonistului este interpretarea lui Bartosz Bielenia. Chipul său ascuțit și ochii albaștri, sticloși și pătrunzători, oferă rolului o imagine carismatică și totodată înfiorătoare, iar comportamentul său este imprevizibil și captivant. Își poartă greutățile și gravitatea la vedere, însă lasă să se observe și tânărul din interior, cu instinctele de supraviețuire ale unui copil al străzii și cu apetitul natural pentru distracție. Pe lângă Bielenia, o altă interpretare ce mi-a atras atenția este cea a Elizei Rycembal, care o joacă pe Marta, tânăra alături de care începe noua viață a lui Daniel și care are să îi fie alături pe parcursul filmului. Foarte naturală și prezentă în moment, mi-a părut din primele scene genul de protagonistă care îți dă impresia că o cunoști, că ți-ar putea fi vecină sau colegă, sau că ai putea da de ea la magazinul din colț. Iar ca un fel de bonus la toate acestea, atât Bielenia cât și Rycembal își etalează talentul muzical, cu ocazia câtorva cântări a capella, prin care cuceresc definitiv scena.

Corpus Christi te face să te întrebi constant dacă purtarea lui Daniel este sau nu acceptabilă. Intențiile sale sunt nobile și este evident că își tratează noua meserie cu seriozitate. Dar apoi îți dai seama că îi invită pe oameni să îi mărturisească secretele lor cele mai adânci în timpul spovedaniei, având încredere totală în el, când, de fapt, aceștia nici măcar nu îi cunosc numele adevărat. Daniel, ca și întreaga lumea din jurul său, este complex și plin de contradicții, iar filmul ne permite să îi descoperim toate straturile treptat, fără grabă, dar și fără să bată pasul pe loc.


Filmul este distribuit în România de Bad Unicorn (pe site-ul cărora puteți afla mai multe informații) și a putut fi urmărit online, gratuit, cu ocazia Lux Audience Week, alături de peliculele Colectiv și Another Round. Materialul realizat de Rareș Dinu (departamentul #cinematics a fost editat de Radu Eremia și corectat de Iulia Dromereschi).

3

Comentează