El, ea sau ei? Niciun pronume nu ar putea să descrie latura malefică a lui Pennywise, antagonistul filmului IT. Al doilea film mi-a fost dăruit de ProVideo.ro, și sunt recunoscător.
M-am gândit că ar fi interesant să ne uităm puțin peste ambele părți ale francizei, în paralel cu romanul gros (de peste 1000 de pagini) scris de Stephen King.
Pennywise
El, ea sau… ei? Repet, căci nu știu în ce categorie aș putea să-l pun. Hai, totuși, să-l trecem la masculin. El este antagonistul după care este numită franciza. „IT” este, dacă nu știați, un pronume neutru la persoana a treia, folosit pentru a denumi animalele sau lucrurile care n-au viață. Are sens, nu?
Pennywise este un monstru lipsit de viață care mănâncă și vânează copiii din orașul Derry, situat în statul Maine. Primul film este situat temporal în anul 1989, iar povestea se desfășoară din perspectiva unor puștani cunoscuți ca Losers Club sau Clubul fraierilor. Din cauza traumelor colective și a părinților care nu par să-i înțeleagă, cei șapte copii se împrietenesc și decid să lupte împotriva clovnului Pennywise.
Dacă ți-a plăcut cronica lui Alex, ne poți susține așa
Al doilea film are loc 27 de ani mai târziu și ne oferă cadre din viața fiecărui membru al clubului, despre care se pare că au uitat toți. Micul plot twist este că Mike Hanlon (jucat de Isaiah Mustafa) este singurul care își aduce aminte de întâmplările din vara anului 1989, și unica piesă de puzzle care îi reunește pe membrii clubului pentru a înfrânge pentru a doua (și ultima) oară forța malefică din Derry.
Primul versus al doilea film
Deși primul film a avut o atmosferă mai intensă, al doilea s-a potrivit mai mult cu așteptările mele, căci a fost faithful cărții lui King. Ce-i drept, sunt foarte multe evenimente lungi și chiar random din prima parte a cărții. Înțeleg de ce creatorii au dorit să taie atâta conținut pentru prima parte a francizei.
CITEȘTE ȘI TALK TO ME (Vorbește cu mine) | O terifiantă poveste horror
În schimb, al doilea film a capturat perfect a doua parte a cărții. Deși o parte din el mi s-a părut cam corny, cu un overused trope despre spiritualitate și posedare (și despre care nu vă povestesc mai multe, știți politica mea despre spoilers), a fost o plăcere să vizionez o bătălie epică dintre niște adulți încă traumatizați și un monstru determinat să termine treaba pe care a început-o cu 27 de ani în urmă.
Concluzie
În ciuda lungimii sale, va trebui să recitesc cartea lui King într-o bună zi. Totuși, mi-a făcut plăcere să revizitez pentru o seară lumea din Derry, văzută din perspectiva regizorului Andy Muschietti, ca să-mi dau seama că problemele pot exista și când ești adult. Chiar dacă existența lor poate fi overwhelming, nu e niciodată prea târziu să le rezolvi singur, sau poate chiar alături de cineva.
Dau filmului patru din cinci biscuiți strălucitori!
O cronică de Alexandru Bodnar
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea