Am avut șansa de a viziona spectacolul de teatru „Covorul lui Freud” în avanpremieră. Titlul a fost cel mai important factor care m-a influențat. A ajuns unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-am văzut. Actorii au fost excelenți. Cele cinci scene au fost foarte interesante și foarte bine puse la punct, iar decorul a funcționat remarcabil.
„Covorul lui Freud” este un spectacol de teatru plin de emoții. Acesta se bazează pe cinci povești diferite. Fiecare poveste are ca temă un sentiment. Scenariul fiecărei povești completează perfect emoția transmisă. Mi-a plăcut că poveștile erau unice. Ideea de a nu ști ce urmează mi s-a părut palpitantă. Am rămas curioasă și impresionată pe tot parcursul spectacolului.
Fiecare poveste reprezenta o frustrare, o bucurie sau o rană, lucru de-a dreptul fascinant. Aceste teme ale spectacolului sunt comune printre noi, dar a fost interesant să le văd abordate în maniere diferite: unele amuzante, iar la altele aproape că-mi dădeau lacrimile privindu-le.
Decor, ținute, emoții
Decorul a fost destul de minimalist, însă chiar acest aspect l-a făcut să fie important. Faptul că decorul nu era extravagant a făcut ca toată atenția să fie concentrată asupra actorilor și a poveștilor în sine. Ținutele actorilor au fost un alt aspect plăcut al spectacolului. Acestea nu au fost complexe, însă au completat perfect personajele care le-au purtat. S-au potrivit cu fiecare personaj și cu fiecare poveste.
CITEȘTE ȘI FFIR #16 | Dincolo de garduri: teatru. „Adevărata poveste a Spânului”
Emoțiile și sentimentele abordate în poveștile din „Covorul lui Freud” sunt actuale și în zilele noastre. Sunt prezentate povești și scenarii foarte comune, ceea ce m-a făcut să mă simt și mai implicată emoțional în spectacol.
Gânduri după „Covorul lui Freud”
„Covorul lui Freud” a fost un spectacol de teatru care mi-a plăcut enorm. Începând cu decorul, luminile, muzica, până la scenariu și personaje. Totul a fost extrem de bine gândit. Am fost purtată prin o mulțime de stări, de la o extremă la alta, de la bucurie la tristețe. Acest spectacol a fost unul dintre cele mai bune spectacole la care am fost și unul la care m-aș mai duce fără a sta pe gânduri.
Dacă ți-a plăcut materialul Ancăi, o poți susține astfel:
Cronică de Anca Maria Suciu (Practică UBB 2024/2025)
Editare de Rahela Ulici
Layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi