A trecut un an de la prima ediție FFIR la care am fost parteneri media (și nu doar). Acum, ca și atunci, suntem la Râșnov pentru a scrie despre evenimente, a lua interviuri și a ține ateliere cu tinerii râșnoveni.
Respectând tradiția, voluntarele care scriu în această ediție, cu numărul 15 (multe înainte!), vă oferă o listă scurtă de filme (și nu doar) de neratat din programul FFIR, în opinia lor. Firește că nu sunt singurele la care suntem de părere c-ar trebui să fiți prezenți – însă nici măcar noi n-am descoperit încă arta de a fi în mai multe locuri simultan. Pe lângă ce ne-a atras nouă atenția, cu siguranță veți descoperi multe alte producții apetisante.
Diana Hîncu (redactare)
La fel ca anul trecut, festivalul are în program o sumedenie de filme atractive, încât mai că nu știi ce să alegi. Dintre toate, însă, am trei pe care nu aș vrea să le ratez.
Un basm cehoslovac, în regia lui Christian Paigneau (Franța, 2022), urmărește o Cehoslovacie tulbure și urmările unui eveniment istoric peste care nu poți să treci cu vederea: Primăvara de la Praga. Din momentul în care am văzut acest detaliu mi-am spus că nu se poate să ratez filmul, mai ales că, peste câteva zile, urmează să se împlinească 55 de ani de la sângerosul eveniment.
Un alt film care mi-a făcut cu ochiul este Cazul inginerului Ursu, regizat de Liviu Tofan și Șerban Georgescu (România, 2023). După marele cutremur din ’77, Ceaușescu le interzice inginerilor să continue demersurile de consolidare a clădirilor afectate, iar singurul care se plânge public de acest lucru, inginerul Ursu, ajunge să fie torturat și ucis. Filmul urmărește cazul acestuia și lupta fiului său, Andrei Ursu, care nici până în ziua de azi nu a reușit să facă dreptate. Cei care i-au ucis tatăl sunt încă liberi.
În sfârșit, pentru a mă îndepărta de tema comunismului, al treilea film de neratat pentru mine este Ape tulburi, în regia lui Todd Haynes (SUA, 2019). Cum sustenabilitatea devine un subiect tot mai… arzător, atât pentru mine, cât și pentru restul lumii, nu pot pierde un film despre o companie care poluează mediul până în punctul în care viața oamenilor și animalelor din zonă ajung să fie în pericol.
Cori Georgescu (redactare)
Cazul Inginerului Ursu este un film documentar regizat de Șerban Georgescu și Liviu Tofan. Pelicula pune în prim plan drumul lung spre adevărul despre Gheorghe Ursu, dizident politic ucis de un regim criminal. Mi-am dorit mereu să aflu cum era viața în comunismul trăit de părinții mei. Fie că am aflat din poveștile pe care mi le-au spus sau de la televizor, abia aștept să văd acest film, pentru a putea înțelege și mai bine cum au afectat deciziile politice prezentul în care ne aflăm.
Georgiana Cilian (redactare)
Festivalul de Film și Istorii Râșnov m-a impresionat anul trecut, atunci când am participat pentru prima dată, la ediția cu numărul 14. Varietatea, cultura și cunoștințele pe care le-am dobândit acolo, pe lângă căldura oamenilor, m-au făcut să vreau să revin.
Așa că iată-mă în pragul a celei de-a 15-a ediții, cu emoții, dar entuziasmată. Și de data aceasta programul este promițător, dar abia aștept să vizionez Ape Tulburi în regia lui Todd Haynes, Alcarràs în regia Carlei Simón și Soniei Castelo, dar și să particip la dezbaterea Lecția conflictelor din vecini.
Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele care mi-au surâs, dar sunt convinsă că, după ce ajung acolo, voi avea mai multe experiențe de neuitat.
Teodora Ciubotaru (redactare)
Un film care mi-a atras atenția este Crima este a mea, în regia lui François Ozon. Ador filmele polițiste cu un titlu provocator, iar acesta pare la fel de captivant ca un roman poliţist vechi. Sunt curioasă de felul în care detaliile morbide vor fi combinate cu comedia, deci sunt sigură că o să fie multe glume șocante și scene neașteptate. Abia aștept să văd cum va fi prezentat Parisul în secolul XX, dar și modul în care funcționează industria filmelor în Franța.
Un alt eveniment pe care nu aș vrea să îl ratez este concertul cu Ada Milea. Am descoperit artista acum puțin timp, iar vocea și versurile excentrice m-au făcut să o îndrăgesc. O să fie prima oară când o ascult live, deci sunt sigură că va fi o noapte memorabilă. Din câte am înțeles, anul acesta vor interpreta piese de pe albumul Apolodor, bazat pe cartea cu același nume, scrisă de Gellu Naum.
Carla Pantilie (redactare)
Am fost impresionată de selecția foarte interesantă și diversă de filme de anul acesta, atât filmele din competiție cât și cele din afara ei prezentând povești mai puțin știute sau perspective unice asupra unor subiecte de interes.
Din competiție, mi-au atras atenția filmele A coase pentru a protesta (2022, r. Rakel Aguirre) și Arsenie. Viața de apoi (2023, r. Alexandru Solomon).
Din selecția de filme de ficțiune a festivalului, vreau să văd Trei panouri în afara orașului Ebbing, Misssouri (2017, r. Martin McDonagh), căci este un film pe care îl amân de mai mulți ani, și Tár (2022, r. Todd Field), pe care vreau să îl văd de când am aflat că joacă în el Cate Blanchett, una dintre actrițele mele preferate. Am fost dezamăgită că nu l-am prins la alte festivaluri de film, așa că Râșnovul îmi oferă oportunitatea perfectă.
Iulia Dromereschi (publisher)
Dintre numeroasele filme din programul ediției actuale, Copiii tăinuiți ai colonialismului (r. Dominique Regueme) mi se pare important pentru a mă ajuta să înțeleg o perspectivă din interior asupra copiilor născuți din relații interrasiale – din părinți „coloniști” și „autohtoni”. Post-colonialismul este o preocupare vie a multor regizori/-oare și altor exponenți ai diverselor forme de artă și cercetare, și mi se pare genial că avem acces la rezultatele muncii sau creației lor.
Ediția FFIR#15 îmi oferă ocazia să mă revanșez pentru ocaziile pierdute și să vizionez și R. M. N., în regia lui Cristian Mungiu. S-a scris mult despre peliculă, s-au expus păreri diverse și aspecte care mai de care mai controversate, așa că mi se pare grozav că voi reuși să-mi formez propria opinie.
În sfârșit, deși știu că-mi va fi greu să-l urmăresc, vreau să văd Mai puternice decât traumele (r. Vedrana Pribacic), un documentar bazat pe poveștile supraviețuitoarelor agresiunilor din timpul războiului croat pentru independență. Epoca noastră ne oferă platforme multiple pentru a ne exprima amintirile, fie acestea pozitive sau nu, pentru a ne plânge suferința și a ne vindeca – măcar parțial. Tocmai de aceea, documentarele cu mesaj puternic, care te zguduie și te fac să te gândești multă vreme la ce s-a întâmplat, apoi, sunt cele care rămân mereu cu mine.
Dacă vrei să descoperi despre ce am scris și ce am făcut anul trecut la FFIR, clic aici!
