Printre pasiunile mele cărticești se numără și romanele polițiste. Le prefer pe cele complexe, cu o poveste bine închegată, dar merg și cele mai simpliste. Iar dacă mai vorbim și despre un roman de tip noir, atunci am dat lovitura.
Goldstein, de Volker Kutscher, apărut la editura Lebăda Neagră, este al treilea roman din seria dedicată comisarului Gereon Rath. Dacă nu ați citit celelalte cărți, nu vă faceți griji. Legătura cu celelalte este infimă și vă puteți bucura de acesta pe deplin.
Structura cărții
Romanul prezintă povestea din perspective multiple, care curg cronologic, chiar concomitent. Astfel, uneori putem observa desfășurarea acțiunii prin ochii mai multor personaje. Acest lucru nu taie din mister. Mai degrabă ne trezim într-un caz foarte încurcat, cu multe piese de puzzle, cărora încercăm să le dăm de capăt.
Deși personajul principal este Gereon Rath, iar trăirile lui sunt observate și analizate mai amănunțit, nu este singurul personaj important. Desigur, unele, precum Alex, pot fi considerate episodice, deoarece apar rar, și multe informații despre ele rămân în obscuritate. La final nu cunoaștem informații despre destinul tuturor personajelor.
Cartea este împărțită în două părți plus un epilog, iar capitolele variază. Avem și capitole de o singură pagină, așadar veți putea dormi bine dacă vă ghidați după mantra „încă un capitol”. Dar haideți să trecem la informații mai serioase.
Unde se petrece acțiunea?
Motivele pentru care am spus că îl consider roman de tip noir sunt multiple. În primul rând, avem parte de o atmosferă urbană sumbră, în Berlinul din perioada interbelică. Cam atunci când cămășile maro au început să mărșăluiască din ce în ce mai violent pe străzi. Și cam când au început să fie din ce în ce mai vocale împotriva evreilor.
Citește și CĂRTICEALĂ | „Brute” – O radiografie crudă a adolescenței feminine
Al doilea motiv ar fi corupția la nivelul autorităților, de care și Gereon se face vinovat. De asemenea, personajele noastre sunt, aproape mereu, de o moralitate plasată undeva în zona gri. Nu putem vorbi despre personaje perfect morale sau imorale, ci despre personaje care fie își urmăresc propriile interese, fie încearcă să aspire la un bine comun, care, adesea, are la bază o baltă de sânge.
Ca să nu mai zic că aproape mereu plouă, sau cel puțin eu așa mi-am imaginat povestea. Nu am putut plasa nici un eveniment din carte într-un context însorit. Doar nori, ploaie și o stare generală mizerabilă. Exact ce îți dorești de la un roman polițist.
Cine este Goldstein?
Vedeta noastră este Abe Goldstein, un evreu american, considerat de statul prusac a fi un gangster. Vizita lui în Germania ridică semne de întrebare în cadrul poliției. Dat fiind trecutul lui din State, despre care aceștia află mai multe informații, consideră că motivele lui sunt cel puțin neortodoxe.
Gereon este desemnat paznic, astfel că trebuie să urmărească în permanență unde merge acesta, de ce și cu cine. Dar Goldstein nu este nicidecum prost, și scapă cu ușurință de sub nasul lor. Adesea se va plimba pe străzile Berlinului, în timp ce Gereon crede că e în camera lui.
Dar Goldstein nu este singura vedetă. Alex, pe care am pomenit-o mai sus, este și ea implicată în poveste. Locuind pe străzi, fără posibilitatea de a avea un viitor mai bun, jefuiește un complex comercial, alături de prietenul ei, Benny. Însă totul merge prost, sunt prinși, iar Benny este aruncat de pe clădire de către unul din polițiști.
Dacă vă place ce citiți la noi, ne puteți susține:
În toată această poveste mai sunt implicate bandele locale și cămășile maro. Iar Gereon trebuie să le dea de capăt. Cum sunt toate acestea conectate? Cine se află în spatele tuturor asasinatelor ? Și este Berlinul un oraș în care domnește haosul și imoralitatea, sau totul se reflectă direct de la cel mai înalt punct al societății?
Gânduri finale despre Goldstein
Aș putea petrece ore în șir vorbind despre acest roman. Face o treabă foarte bună în a crea atmosfera perfectă pentru o carte polițistă. La început te zăpăcești în multitudinea de personaje și perspective, dar apoi începi să fi prins și tu în rezolvarea misterelor. Iar să intru în amănunt în povestea romanului, ar însemna să petrecem prea mult timp aici. Mai bine citiți direct cartea.
Gereon nu este un personaj perfect. Are multe imperfecțiuni de ordin moral. Multe decizii sau acțiuni par atât de stupide, încât sporesc senzația că acesta este un om real. În fond, cu toții avem atât calități, cât și defecte, iar Gereon este un om care le are pe amândouă. Și probabil tocmai de aceea devine un personaj pe care l-am îndrăgit mult.
În final, veți ajunge să vă poziționați de o parte sau alta. Vă veți pune întrebări cu privire la moralitate, spirit civic și dacă a acționa în calitate de justițiar este sau nu moral. În spatele divertismentului poveștii se ascund discuții care ar fi interesant de purtat în spațiul public.
Dar este timpul să mă retrag. Vă recomand cu căldură cartea Goldstein. Nu vă speriați de mărimea ei, merge repede. Și cel mai bine ar fi să o citiți într-o zi de toamnă, cu o ceașcă de cafea în mână, sub pătură!
Recenzie și layout de Alexandra Șteți
Editare de Andreea Sterea
Corectură de Iulia Dromereschi