Bertrand Russell (1872-1970) este unul dintre cei mai importanți filosofi britanici ai secolului XX. A devenit unul dintre fondatorii filozofiei analitice.
În anul 1950, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. Scrierile sale, în care a apărat idealurile umanitare și libertatea de gândire, au fost declarate de mare importanță. „Scopul meu e să ofer un leac nefericirii de care suferă oamenii din țările civilizate”, spunea Bertrand despre volumul său.
„În căutarea fericirii” este o „rețetă” a fericirii bazată pe propria sa experiență și adresată oamenilor care au parte de nefericire. Bertrand Russell alege să înceapă printr-o prezentare a omului nefericit și a tipurilor sale, mai apoi împărțind cartea în două.
Prima parte prezintă sursele de nefericire din societate, care, din punctul meu de vedere, sunt aplicabile și societății de astăzi. Acesta dedică câte un articol fiecărui motiv al nefericirii și realizează o analiză, identificând sursa, oferind un exemplu din viața sa și „tratamentul” pe care îl consideră cel mai potrivit.
În a doua parte, Russell completează procesul început prin tratarea nefericirii, adică te învață și unde să găsești fericirea. Russell folosește aceeași structură ca în prima parte și spune că, în urma discuțiilor și analizelor realizate cu cercurile sale literate, a ajuns la concluzia că fericirea este imposibil de atins. „Prin introspecție, călătorii peste hotare și conversații cu grădinarul meu, această viziune începea să se risipească”.
Care este cheia fericirii?
Autorul nu vede fericirea ca pe un ideal care nu poate fi atins, ci ca pe un proces de lungă durată, o alegere a unui drum în direcția potrivită. Russell nu ascunde faptul că există și nefericire inevitabilă, însă consideră că în mare parte, nefericirea este adusă de o serie de obiceiuri mentale nesănătoase. Este o închisoare mentală din care ne oferă posibilitatea să evadăm.
Cheia, din punctul său de vedere, constă de fapt în lumea exterioară. De la anturaje, la muncă, iubire și poftă de viață, considerând entuziasmul și „setea” de învățare a lumii unele dintre, dacă nu cele mai mari izvoare de fericire.
CITEȘTE ȘI „Confesiunile domnului Freejoy” – Bine ați venit în universul Deuxterre
Accesibilitatea fericirii
Deși Bertrand identifică sursele nefericirii și oferă soluții, nu cred că toate acestea pot rezolva problemele omului obișnuit, căruia acesta susținea că i s-ar adresa. Ținând cont de fundalul său social și economic, fiind născut într-o familie aristocratică, omite anumite aspecte economice care ar putea sta în calea fericirii. Acesta pune în evidență modul în care competitivitatea și dorința de a fi mai bun decât alții este o sursă a nefericirii.
Pentru anumite persoane este imposibilă scăparea de acest obicei. Să luăm ca exemplu un student care trăiește din bursă sau un părinte care are nevoie de o promovare pentru a-și întreține familia. De asemenea abordează subiectul muncii și al modului în care un om nu poate fi cu adevărat fericit dacă muncește pentru supraviețuire și nu pentru suflet. Munca pentru supraviețuire nu este o alegere, ci o condiție ce nu poate fii schimbată întotdeauna.
Dacă ți-a plăcut materialul scris de Raul
Pe lângă aceste „găuri” din teoria sa, cauzate de statutul social și economic, a pus în lumină anumite aspecte care, pentru mine, nu au părut tocmai importante. Erau aspecte pe care nici nu le-am observat înainte. Mi-au oferit șansa de a-mi schimba perspectiva asupra fericirii, pe care o consideram realizabilă numai prin sine.
„În căutarea fericirii” este o lectură plăcută și folositoare. E accesibilă publicului fară experiență în filosofie, dar necesită timp de gândire între capitole. Asta pentru a înțelege cum ai putea implementa sfaturile acestuia și cum să le integrezi.
Recenzie de Raul Catrinoi-Zănoagă (#practicăUBB 2025-2026)
Editare de Rahela Ulici
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea