Titlurile de ficțiune ale editurii Crux Publishing mă impresionează peste măsură, din ce în ce mai des. De această dată, am ajuns în posesia cărții Confesiunile domnului Freejoy, scrisă de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea.
Să spun că este doar un titlu de ficțiune sau fantasy ar însemna să nu-i fac deloc dreptate. Deși neașteptate, aventurile prin care ne poartă Freejoy în lumea Deuxterre sunt de departe apetisante și neobișnuite.
Unde și ce este Deuxterre?
Imaginați-vă un univers în care există lumi multiple. Paralele, cu legături sau fără între altele. Conectate și totuși cât se poate de separate, guvernate doar de o singură forță: soarta. Deuxterre este doar una dintre ele și este diferită de ce se întâmplă pe Pământul nostru.
Deși există multe concepte similare, precum aspectul oamenilor sau existența mașinilor, din punct de vedere tehnologic lucrurile stau diferit. Nu există telefoane, nu cum le cunoaștem noi, sau calculatoare, iar oamenii duc, în principiu, vieți destul de simple.
Diferența majoră este interzicerea oricărei forme de religie. Zei, demoni, magie, totul este cât se poate de interzis, după ce lumea și-a schimbat traiectoria. Au intrat într-o perioadă a raționalizării, a obiectivismului, însă nu toți au fost de acord cu acest lucru.
Citește de Călătorie în lumea animației coreene la Animest.20
Asemeni altor societăți care au decăzut din cauza nemulțumirilor, există voci care-și doresc magia înapoi. Care vor să aibă din nou un obiect pe care să-l venereze, care să le ofere sens. Își reclamă dreptul de a crede în ce vor, chiar dacă acest lucru ar putea duce la pierirea umanității.
Să vorbim despre domnul Freejoy
Un personaj șarmant, impresionant, cu niște ochi nepământeni, acesta reprezintă întruchiparea lăcomiei, a ceea ce am putea numi în limbajul nostru zeu creat. Numele lui întreg este Szaszaruan, și este un khalysim. A fost făurit pentru a vâna forțele întunericului, însă a primit libertate de a alege, și după o vreme, a ales să plece.
Cutreieră acum diferite părți ale universului, alături de o femeie majordom cel puțin neobișnuită, pe nume Katie. A petrecut atât de mulți ani printre oameni, încât a început să gândească asemeni lor. Mai mult, în locul instinctului care-l mâna spre distrugerea haosului, a ajuns să-i placă să vorbească. Chiar foarte mult.
Apar uneori pasaje cu însemnările acestuia. Ele aduc atât informații despre natura lui, despre ce reprezintă el în univers, cât și despre filosofia lui, despre felul în care se raportează la existență. Am apreciat foarte mult acele pasaje, cu atât mai mult cu cât ecoul lor se resimte la nivelul societății actuale.
Despre autodepășire și alți demoni
Probabil vă așteptați ca povestea să fie spectaculoasă, cu creaturi nemaivăzute și nemaiauzite, care să vă țină treji noaptea. Și da, este. Însă veți fi surprinși de turnura pe care o ia cartea. Pentru a salva Cadizul, orașul în care e stabilit Freejoy, e nevoie de mai mult decât abilitățile lui.
Ia-ne o cafea virtuală, să avem forță pentru scris!
De fapt, Freejoy ajunge adesea în situații vulnerabile, în care trebuie să accepte ajutorul aliaților săi. Deși acest lucru este dificil, deoarece natura îi dictează că el trebuie să fie cel care protejează, învață multe despre condiția de a fi om.
Roțile universului se învârt oricum. Ceea ce trebuie să se întâmple va avea loc, iar ceea ce nu e menit nu se va întâmpla. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Doar după ce începeți să descâlciți ițele inițiale, totuși.
Citește cum a fost la evenimentul de lansare a cărții
Gânduri finale despre Confesiunile domnului Freejoy
Deși nu mă așteptam să-mi placă atât de mult, m-a fermecat. Începutul e mai lent și durează puțin să intri în ritm. Însă după ce m-a prins, mi-a fost dificil să nu mă întreb adesea oare ce se mai întâmplă în micul Cadiz.
Nu este o carte de fantasy clasică și nu pot spune că se citește ușor. Lectura abundă în descrieri care conturează întreg tabloul, cu detalii amănunțite despre garderoba personajelor. Între noi fie vorba, Freejoy adoră să fie îmbrăcat cu stil și să se folosească de o tonă de accesorii.
Dacă vreți să încercați o carte mai neconformistă, vă recomand cu drag Confesiunile domnului Freejoy. Veți fi la fel de impresionați precum am fost eu. Sau cine știe, poate îmi veți spune că doar m-am lăsat fermecată de încântătorul Freejoy.
Citește aici și opinia lui Daniel Ciobanu
Recenzie și layout de Alexandra Șteți
Editare de Sorina-Sfreja Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi