Imaginați-vă o școală unde nu există profesori, nici vacanțe, și unde monștrii hălăduiesc pe fiecare coridor. Nu există prietenii, ci doar alianțe, iar fiecare zi îți oferă zeci de ocazii de a muri. Nu poți părăsi școala decât după absolvire, dar până atunci trebuie să te străduiești să rămâi în viață. Bine ați venit la Școala Solomonarilor! Un fel de Hogwarts, dar de o mie de ori mai mortal. Sună distractiv, nu?
Educație fatală, de Naomi Novik, vine cu o premisă fascinantă. O academie de magie, înțesată de fel de fel de creaturi malefice, cu biblioteci uriașe și laboratoare întunecate, pline de pericole. Ce poate fi mai dark academia de atât?
Încă de la început, suntem asaltați cu informații despre lumea magică din roman, atât de multe informații încât am rămas puțin zăpăcită. Pe parcurs, autoarea are tendința de a scrie mai mult despre istoria lumii și de a construi un worldbuilding complex, decât de a se axa pe acțiune. Acest lucru m-a obosit uneori, dar, dacă sunteți fani Naomi Novik și vă plac introspecțiile și descrierile în cărți, acest lucru nu ar trebui să fie o problemă pentru voi.
La Școala Solomonarilor, nu avem decât trei specializări: incantații, alchimie și meșteșuguri. Iar, dintre acestea, numai incantațiile pot fi practicate din propria cameră, fără a fi nevoit să mergi în laborator sau în atelier mai des decât e strict necesar.”
Misterul lui El
Protagonista noastră de 16 ani, Galadriel „El” Higgins, este în penultimul an de studii și încearcă, zi de zi, să supraviețuiască. Viața la Școala Solomonarilor este dificilă când nu faci parte dintr-o alianță sau nu apelezi la magie neagră. Situația lui El începe să se schimbe, totuși, când Orion Lake, eroul școlii, pare să îi acorde din ce în ce mai multă atenție. Oare o suspectează de ceva? Sau există alt motiv pentru care îi tot salvează viața?
El este un personaj puternic, calculat, o protagonistă sarcastică, căreia viața i-a pus constant piedici. Cu toate acestea, de la o bucată, am început să nu mă mai înțeleg cu ea. Poate citesc această carte prea târziu, dar în ultima perioadă nu mai sunt fană a protagonistelor care sunt nepoliticoase fără motiv cu toată lumea.
Cartea are foarte multe personaje secundare, foarte mulți tineri vrăjitori, fiecare cu o afinitate pentru altceva. Există vrăjitori care fac parte dintr-o enclavă și dispun de putere și influență nesfârșită, și vrăjitori nu la fel de norocoși, care trebuie să muncească de două ori mai mult. Există vrăjitori care plătesc singuri pentru magia lor și vrăjitori care îi fac pe alții să plătească. Există vrăjitori cu o afinitate pentru alchimie, pentru meșteșuguri, pentru animale, pentru vindecare, sau pentru distrugere în masă. Ține doar de noroc.
Școala Solomonarilor
Să zici că Școala Solomonarilor e magică e puțin spus. Găsești aici cărți fermecate care, dacă nu sunt alintate zilnic, îți dispar de pe raft. Coridoarele se lungesc în funcție de nevoile tale, iar materialele de studiu le apar pur și simplu elevilor pe bănci. Plus vocile fără chip care le șoptesc elevilor fel de fel lucruri cât timp studiază.
Este o poveste despre supraviețuire, în care niște copii sunt expuși pericolelor de la o vârstă fragedă. Școala Solomonarilor este un loc extrem de dur, de unde nu toată lumea scapă cu viață. Doar cei care știu să își păzească spatele, sau cei cu adevărat norocoși, au ocazia să părăsească școala în ziua absolvirii.
În ultimii trei ani, a trebuit să mă chinui să plănuiesc și să născocesc strategii de supraviețuire pentru fiecare masă luată aici și chiar m-am săturat, m-am săturat de toți cei care mă urăsc fără motiv, fără să le fi făcut vreodată ceva. […] E așa de greu aici și chiar mă bucuram să am o jumătate de oră, de trei ori pe zi, în care să pot să respir, în care să mă pot preface că sunt și eu ca restul lumii.”
În situații de viață și de moarte, oamenii scot la iveală tot ce e mai bun, dar și tot ce e mai rău din ei. La Școala Solomonarilor, bunătatea este rară, și, de obicei, ascunde intenții negative. Nu poți avea încredere în mai nimeni, căci fiecare urmărește ceva.
Finalul salvator
Accentul s-a pus pe construcția lumii ficționale, și nu pe poveste în sine, care nu mi s-a părut că ar avea o structură clară. Abia la final avem parte de ceva acțiune și intrigi mai elaborate, deși aș fi sperat la ceva mai mult de la carte.
Aici trebuie să-ți dozezi suferința și compasiunea, la fel cum îți dozezi rechizitele.”
Cred că acest volum a fost mai mult o introducere în lumea fantastică din Educație fatală, urmând ca povestea să se ramifice și să ajungă la potențialul ei adevărat în volumele următoare. Finalul se termină cu un cliffhanger care cred că o să vă facă foarte curioși.
Dacă sunteți fani Naomi Novik sau vă doriți o carte scrisă foarte detaliat, axată mai mult pe worldbuilding și cu o idee unică, atunci recomand Educație fatală. O găsiți tradusă la editura Nemira, iar de curând a apărut în română și volumul al doilea al trilogiei.
O recenzie scrisă de Carina Ezaru (departamentul #cărticeală)
Editare și layout de Diana Hîncu
(coordonatoarea dpt. #cărticeală)
Corectată de Iulia Dromereschi