În ultima săptămână, prinsă între somn și facultate, am citit cartea „În cercul fiarei”, primul volum din seria „Promisiuni de sânge”, scrisă de Cezarina Anghilac. Spre final, după ce am reușit să parcurg aproximativ trei sferturi, am avut ocazia să particip și la Clubul de Carte SF & Fantasy dedicat acesteia.
A fost una dintre puținele cărți din literatura română care chiar m-a atras de la început până la sfârșit. Cel mai mult cred că m-au ajutat genul cărții (Fantasy) și perioada în care am citit-o. Anul acesta, mi-am propus să abordez cât mai multe genuri literare și să ies din zona mea de confort.
Prezentarea unui univers aparte
Pornind de la împărțirea temporală unică și continuând cu tipurile de îndeletniciri și organizarea conducerii, cartea poate părea puțin încurcată. Avem „luminări” și „neguri” în loc de zile și nopți, dar nu sunt sinonime, doar comparații. Avem un cerc ce cuprinde mai multe luminări și neguri, dar nu este o perioadă concretă. Un cerc nu este nici o săptămână, nici o lună, nici un an. Cititorul alege cum să îl interpreteze, iar acest lucru este tare interesant, odată ce îți dai seama cum funcționează.
Personal, am comparat negura cu o perioadă întunecată, plină de pericole, în care ori te ascunzi undeva, ori ai șanse mari să mori. Așezările din această lume au și ele o poveste ascunsă, pe care ne-o spune parțial unul dintre personaje la un moment dat:
Apoi le-a cerut nocților să spună câte așezări le trebuie, să meargă să își aleagă locuri pe care le doresc pentru ele și pentru fiecare dintre acestea să ofere câte un sacrificiu de sânge.”
Printre rolurile personajelor, găsim prinzi, oblicitori, urchemiști, hrivari, iar conducătorul este un fel de rege sau împărat, numit „înscăunat”. La fel ca noțiunile temporale, și acestea sunt ușor de interpretat după ce petreci puțin timp cu personajele.
Construcția personajelor
Nu avem nici personaje pozitive, dar nici negative în acest volum. Dacă în basmele mai vechi exista un protagonist sau erou, care reprezenta binele, și un antagonist comparat cu cel mai mare rău posibil, acum lucrurile se schimbă. Fiecare personaj are trăsăturile sale, face alegeri complexe sau spontane, însă nu neapărat bune sau rele.
Totul este lăsat la latitudinea cititorului în acest volum. La un moment dat, Slievi pare că ucide tot ce prinde, dar, de fapt, transformarea o determină să facă acest lucru. Apare și noțiunea de „Cealaltă”. Astfel, Slievi poate fi văzută din două puncte de vedere: al fetei deosebite, puternice, transformată într-o frumusețe atipică, și al bestiei însetate de sângele dușmanilor.
Sarcoptul Nod, împreună cu partenerul său, Novare Faruz, este încă un personaj distins. Deși pare mai mult de fundal, acest parazit creat artificial joacă un rol important în evoluția oblicitorului pe capul căruia stătea. El îi controlează gândurile și simțurile mai puternice care îl pot încurca în luarea unor decizii importante și îi transmite sfaturi. Prețul pe care îl plătește Faruz este propria viață, fiindcă Nod se hrănește cu sângele lui.
Lamitt mi s-a părut cam antipatic și nu cred că am fost singura de această părere. Are mereu secrete, intenții ascunse, nu știi la ce să te aștepți de la el. Pe de o parte, își dorește cu disperare să crească și să arate ca un bărbat adevărat, de aproximativ treizeci de cercuri. Pe de altă parte, la început, și nu doar, se comporta impecabil cu Slievi și părea că vrea să o ajute să aibă grijă de puii de kirb.
Problema cercului
Cum am scris și mai sus, noțiunile temporale de zi, noapte, săptămână, lună sau an nu există în acest univers. În schimb, avem luminări, neguri și cercuri. M-am întrebat constant ce este acest cerc. Chiar am început să cred că am uitat această informație într-unul dintre momentele în care am adormit în timpul lecturii. (Viața de studentă e grea, ce să-i faci…)
Așa am trecut și de pagina 250 și tot nu am aflat. La club, am zis că e momentul perfect să întreb. Se pare că acest cerc este mai complex decât se poate aștepta orice alt cititor și nu există o informație clară despre el în acest volum. Poate aflăm în următorul mai multe detalii.
Totuși, în ultimele pagini mi-a fost confirmată ideea:
De cele mai multe ori, este nevoie de un singur gest ca să închei un cerc și să deschizi altul. Deși, reține, pentru orice câștig există o pierdere.”
Despre club
Imediat ce am intrat în meeting-ul dedicat acestei cărți, am fost întâmpinată de câteva surprize: atât autoarea cărții, cât și directoarea editurii Crux Publishing, Andreea Sterea, erau prezente. Am aflat și câteva informații despre următorul volum, direct de la sursă.
Cezarina Anghilac a lucrat la carte aproximativ șapte ani și, ulterior, aceasta a fost împărțită în două volume, din motive editoriale. Volumul al doilea este scris, urmează să fie editat și lansat anul acesta. Coperta este și ea gata. Dacă aceasta oferă latura monstruoasă și misterioasă a protagonistei Slievi, partea a doua este complet diferită.
Coperta e menită să îți creeze o stare de disconfort.” – Andreea Sterea despre coperta cărții „În cercul fiarei”
Încă din titlul volumului următor, Puțină speranță, pe care l-am aflat la club, devenim mai curioși de evoluția eroinei și modul în care va continua povestea.
Date generale
Titlu: „În cercul fiarei”
Autoare: Cezarina Anghilac
Editoare: Andreea Sterea
Publicată la editura Crux Publishing
Anul publicării: 2022
Număr de pagini: 340
Rating personal: 4/5
O recenzie scrisă de Alexandra Pătrașcu (departamentul #cărticeală)
Editată de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectată de Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu