Gopo 100 prezintă în cadrul Animest.18 o perspectivă complexă asupra începuturilor animației în România, Ion Popescu-Gopo fiind un cineast care a pus bazele acestui domeniu în spațiul autohton. În același timp, prin acest calup de scurtmetraje sărbătorim Centenarul Gopo, anul acesta făcându-se 100 de ani de la nașterea sa.
În cadrul proiecției ne-au fost prezentate mai multe scurtmetraje, de mai multe tipuri, ceea ce consider că este bine primit pentru cei care nu au auzit de acest regizor.
Majoritatea scurtmetrajelor au avut ca personaj principal „omulețul lui Gopo”, care participa la diferite acțiuni. De exemplu, în primul astfel de film, numit Homo Sapiens, se prezintă într-o manieră umoristică un fel de proces al dezvoltării oamenilor (incluzând descoperirea uneltelor pentru vânarea hranei sau descoperirea focului), care are în plan principal acest „omuleț”.
Asemenea este realizat și filmul Alo! Hallo!, care simbolizează prin intermediul unor astfel de „omuleți” mai multe tipuri de comunicații – telefoane, muzica prin radio, etc.
În scurtmetrajul Eu + Eu = Eu ni s-a arătat cum un „omuleț” încerca să se concentreze să lucreze la matematică, dar mintea lui era ocupată cu alte lucruri. Gândurile erau reprezentate tot de un „omuleț” care ieșea din capul lui. Mi-a plăcut acest film pentru că a demonstrat într-un stil amuzant cum poate fi distras un om de propriile gânduri, fiind ceva în care fiecare persoană se regăsește în situațiile de zi cu zi.
Filme-pilulă
În cadrul aceleiași proiecții au fost incluse și două părți de „filme-pilulă”, numite simplu Pilule I și Pilule II, adică niște secvențe de maxim un minut în care este prezentată o acțiune simplă. Câteva dintre titlurile acestor filme au fost: Umbra, Pantoful sau Țigara, unde un „omuleț” trage câte un fum dintr-o țigară, se degradează treptat și moare.
Citește și
Prima zi de Animest.18: Deschiderea oficială
un material scris de Oana Rădulescu în cadrul acestui festival
Un alt tip de animație
Ultimele tipuri de filme, pe care personal nu le-am mai întâlnit, au fost realizate într-un cadru singular. Într-unul dintre ele, se vedeau doar mâinile unei persoane care făcea desene cu nisip, în time-lapse. În celălalt erau arătate diferite lucrări de artă peste care era desenat câte un tip de unghi ca să arate cum se aseamănă între ele.
Mie, atât acest tip de film, cât și filmele-pilulă, nu mi-au transmis neapărat sentimentele profunde. Dar au fost plăcute la vizionare pentru că au fost ușoare.
Ion Popescu-Gopo
Ion Popescu-Gopo a fost creatorul a nenumărate filme animate în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a adus premii naționale și internaționale. Acesta nu a făcut doar filme de animație, ci a lucrat și ca actor, editor de film sau scenarist.
S-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul „Palme D’Or” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, cu filmul de scurtmetraj Scurtă istorie.
Gopo 100 îmbină foarte bine tipurile de animație care se realizau acum mai mult de jumătate de secol. Ne arată care au fost începuturile unei etape importante în domeniul animației în România. În plus, faptul că aceste filme sunt mute și acțiunea este simplă le face mai ușor de urmărit pentru toate categoriile de persoane.
Un material redactat de Cătălin Ene (departamentul #cinematics)
Cătălin este elev în clasa a 12-a în Câmpina. Pentru festivalul Animest, s-a deplasat cu trenul la fiecare proiecție despre care a scris.
Editare: Briana Lupea
Layout: Alexandra Pătrașcu