Anul acesta la TIFF, la categoria EducaTIFF, spectatorii au avut șansa de a zbura în Mexic pentru două ore, în filmul mexican Totem (2023), bazat pe o poveste adevărată. Publicul-țintă al filmului sunt adulții cărora le este teamă să vorbească despre lucruri care nu le plac, lucruri pe care încearcă să le ascundă sau să le îndulcească în fața copiilor, dar și copiii care au curajul să pună întrebări.
Introducere în atmosfera filmului „Totem”
Matei Truță, co-fondatorul firmei de distribuție a filmului, August Film, menționează că echipa a adus acest film la TIFF pentru că vorbește despre firescul pierderii. Mai mult, este foarte emoționant felul cum tratează cultura mexicană o temă existențială, autentică și profundă.
Personajul principal, Sol, este o fetiță care asistă la ziua de naștere a tatălui ei, sărbătorită fără el, și observă oameni din jur care nu vor să creadă că el va muri. Tatăl lui Sol, Tona, este bolnav de cancer, fiind poreclit de familie ,,sweet little bug”. În film, Sol și familia se pregătesc pentru petrecerea de ziua tatălui bolnav, care va fi probabil ultima dată când vor sărbători prezența pictorului de 27 de ani în viața lor ca membru al familiei, ca prieten și ca sursă de inspirație.
Citește și despre o altă experiență din cadrul TIFF aici:
TIFF .21 | Enigma din „Grota”
Fetița nu se așteaptă la un cadou din partea tatălui ei în această zi specială, dar primește unul: un tablou. Toate animalele pe care Sol le cunoaște și le iubește se regăsesc în acest tablou. Tatăl o pregătește pe Sol pentru moartea iminentă arătându-i tabloul care încă se usucă:
De-a lungul vieții tale, vor fi lucruri pe care ai vrea să le vezi, dar nu vei putea. Așa că ele vor fi mereu cu tine”.
Totemurile noastre echilibrează durerile pierderii
Ambele personaje, tată și fiică, sunt conectate prin existența animalelor: amândoi se simt bine în compania animalelor. Ele îi ușurează durerea lui Tona, o ajută pe Sol să nu fie singură pe lume. Regizoarea Lila Avilés a realizat filmul pentru fiica ei, în memoria morții tatălui ei. Regizoarea a montat frumos scenele: când tatăl din camera bolnavului nu poate respira, Sol nu poate respira sub costumul de clovn.
Asistăm la o poveste mexicană în care lui Sol i se deschid ochii. La începutul filmului, fetița își dorește ca tatăl ei să nu moară, iar la sfârșitul filmului nu-și dorește nimic, pentru că simte că dorința ei un se poate împlini.
Urmărim parcursul ei de maturizare, cum ajunge singură la secvența finală: nu-și poate dori ca finalul să fie diferit.
Unul dintre modurile prin care adulții mexicani comunică subiecte pe care nu le place să le discute în fața copiilor este același cu cel al adulților din Europa Centrală, doar foarte ușor diferit. Adică în Mexic se vorbește mult „păsărească”:
Hefemofos hafablafadofo mifil vefecefes. Nofo quiferefefe moformifinafa”.
Vrei să citești mai multe cronici de film și să ne susții?
Celebrarea vieții este o sfidare a morții. Aducerea la viață din film este ca o alinare sufletească. Petrecerea a fost o trecere de dincolo de moartea lui Tona, ei aprinzând o lampă pe care o admiră: „Uite, cum se duce spre cer” sufletul lui Tona.
Soarele are și el cicluri: există soarele nocturn, care nu se teme de descompunere, este și soarele care strălucește, care luminează uneori cu bucurie, alteori cu tristețe, în memoria tuturor călătoriilor istorice și astrale pe care familia le-a făcut cu Tona. Tona face parte din harta personajelor prezente, arată personajelor calea spre inima lor.
Cei dragi continuă să trăiască în noi după moarte
Ultima scenă: camera în care a suferit Tona este goală. În afara casei, un gândac se mișcă pe pământ. Totemul lui Tona și Sol. Sol va lua cu el amintirea tatălui său, gândacul din sufletul lui se va agita în ea în fiecare zi.
E greu pentru un copil să treacă prin moarte. Unele subiecte sunt greu de discutat. Cert este că toți cei din jurul lui Tona au folosit un mecanism: o apărare împotriva suferinței.
În cultura mexicană, este posibil să vorbești despre moarte, tristă, sobră și solemnă, și să te bucuri de viață în același timp. Dacă reușim să o normalizăm, ne putem bucura de viață un pic mai mult.
Co-fondatorul firmei de Augustfilm ne explică de ce au ca simbol un tort în emblemă: filmele distribuite de companie sunt filme în care fondatorii chiar cred. Totem a fost primul film distribuit de Augustfilm. Urmează First Snow of Summer.
O cronică scrisă de Boglárka Kovács în cadrul festivalului de film TIFF 2023
Editare: Radu Eremia
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu