Sunt rare momentele în care ficțiunea și istoria se împletesc și se încâlcesc atât de mult cum se întâmplă în cazul lui Dracula. Totul a început pe câmpiile Valahiei, unde Vlad Țepeș a scris istorie. Dar cum a ajuns un lider militar medieval să fie confundat cu un demon nemuritor?
Răspunsul se află la granița dintre superstiție și geniul literar gotic al lui Bram Stoker. În paginile celebrului său roman, Stoker topește ceara realității istorice în cupa de cleștar a literaturii gotice, iar rezultatul este personajul care ne fascinează și astăzi, Dracula. Nimeni nu se aștepta, însă, la concepțiile greșite, unele absurde, altele amuzante, la care povestea lui Stoker a dus după ce a ajuns să fie popularizată.
Omul din spatele colților de vampir
Vlad Țepeș s-a născut în anul 1431, în orașul-cetate Sighișoara. Tatăl lui, Vlad Dracul, a fost guvernatorul militar al Transilvaniei, devenind membru al Ordinului Dragonului (organizație semi-militară și religioasă, fondată cu scopul de a promova interesele catolice) cu un an înainte. Datorită acțiunilor sale, mai târziu, Țepeș devine de asemenea, membru al Ordinului Dragonului.
Numele tatălui său este parțial inspirația pentru numele Dracula, însă o parte îi revine originii latine, în care înseamnă fie dragon, fie demon. În timp ce în perioada medievală dragonii erau sinonimul independenței și abilităților de conducere, asocierea biblică cu șarpele care i-a tentat pe Adam și Eva i-a dat creaturii asemănătoare unui șarpe conotații ale răului. Însă cum a ajuns să fie considerat vampir?
Din culisele scrierii unei cărți
O explicație a „vampirizării” lui Vlad Țepeș ar fi circumstanțele în care a fost scrisă cartea. O epidemie a „vampirismului” a lovit Europa de Est la sfârșitul secolului al 17-lea, continuând pe tot parcursul secolului al 18-lea. Numărul cazurilor a crescut dramatic, în special în peninsula Balcanică. Apoi, epidemia a călătorit spre vest către Germania, Italia, Spania și Franța. Călătorii întorși dinspre est spuneau povești despre strigoi, lucru care a ajutat povestea „epidemiei vampirismului” să rămână adevărată.
Însă o a doua posibilă explicație pentru apariția cărții și legăturile lui Vlad Țepeș cu Dracula al lui Bram Stoker ar putea fi sursele de inspirație despre România și despre Țepeș. Astfel, principala sursă de informare și inspirație a lui Bram Stoker nu a fost epidemia de vampirism. Adevăratele surse ale autorului irlandez au fost cronici maghiare și germane care descriau modul în care Vlad Țepeș își omora inamicii.
CITEȘTE ȘI Femeia, forța și focul: De ce ar trebui să citești povestea Emiliei del Valle?
Descrierea uniformei de ceremonie a Ordinului Dragonului, formată dintr-o mantie neagră peste îmbrăcăminte roșie, a fost sursa de inspirație pentru aspectul contelui Dracula în carte. A fost și inspirația pentru reprezentările acestuia din filme, seriale sau chiar animații.
Intenția ascunsă în spatele unui jurnal de călătorie
Aceleași cronici și niște hărți găsite în muzeul Whitby sunt „de vină” și pentru perspectiva geografică eronată pe care o avea în ceea ce privește teritoriul României. Acest lucru a dus, câteva sute de ani mai târziu, la una dintre cele mai amuzante concepții greșite despre Dracula, dar voi ajunge acolo la momentul potrivit.
Astfel, uitându-ne la parcursul lui Stoker spre crearea poveștii pe care o cunoaștem în ziua de azi, totul începe cu un paragraf scris în jurnal după ce a citit prima cronică maghiară despre Vlad Țepeș. „Voivode (Dracula) – Dracula in Wallachian language means DEVIL. Wallachians were accustomed to give it as a surname to any person who rendered himself conspicuous either by courage, cruel actions, or cunning”. Continuă cu o „epidemie a vampirismului” și hărți dintr-un muzeu, parcurs similar cu cel al lui Jonathan Harker.
Autorul irlandez mai menționează și că nu intenționase ca povestea lui Dracula să fie considerată ficțiune, ci o avertizare cu privire la un rău adevărat. Era vorba despre un coșmar copilăresc prea real și că anumite părți din carte chiar au avut loc și în viața reală. Desigur, nu există dovezi, dar cred că este important să știm care este mesajul pe care a vrut să-l transmită prin roman.
Cum să transformi geografia într-un puzzle cu o piesă lipsă
În ceea ce privește cunoștințele de geografie de care ai nevoie ca să identifici discrepanțele dintre istorie și mit în relație cu Dracula, există trei direcții în care te poți îndrepta. Una este realitate pură, celelalte două sunt ficțiune. Dintre aceste două rute ficționale, una este creată de Bram Stoker. A doua este creată de lumea din ziua de azi, în scopul marketingului. O să încep cu adevărul, ca mai apoi să merg din ficțiune în ficțiune cu scopul de a termina acest articol într-o notă de amuzament.
De câte ori a vizitat cineva, oricine, Sighișoara în căutarea medievalului, a istoriei? Cetatea Sighișoarei este una dintre cele mai cunoscute cetăți medievale aflate pe teritoriul României. Puțini știu, în afara pasionaților de istorie, că Sighișoara este singurul oraș care are o legătură reală cu Vlad Țepeș.
Dar ce știm noi de fapt?
Majoritatea dintre noi, cu siguranță, știm de Castelul Bran, renumit sub numele de Castelul lui Dracula. Ei bine, istoric nu are nicio relevanță. Castelul Bran este singurul castel care se află în România și care seamănă ca aspect cu ceea ce descrie autorul irlandez în carte. Cu toate acestea, acțiunea are loc în nordul României. Așa a ajuns Castelul Bran să fie considerat castelul lui Dracula, iar acesta e modul în care s-a popularizat printre turiști.
Cât despre ce este adevărat în carte, lucrurile stau în felul următor. Personajul principal își începe călătoria în Londra, ajungând în zona de nord a României. Mai exact, în județul Bistrița-Năsăud. Traversează Pasul Tihuței, apoi trece prin Bârgău, ajungând, la final, în orașul Bistrița. El petrece o noapte la hotelul „The Golden Krone” (Coroana de Aur), aflat în centrul orașului.
Însă lucrurile se complică de aici. De ce? Hotelul „Coroana de Aur”, nu exista realmente în momentul scrierii cărții, ci a fost deschis ulterior. Prima locație, aflată în centrul Bistriței, este și cea unde se preconizează că Jonathan Harker ar fi înnoptat. Acest lucru este comemorat printr-o plăcuță de metal aflată la intrarea în hotelul, acum nefuncțional. În prezent, majoritatea știu doar de existența celei de-a doua locații.
Însă lucrurile nu se opresc aici. În Pasul Tihuța, în anul 1983, a fost deschis un al treilea hotel, numit „Castelul lui Dracula”. Intenția a fost de a face o legătură între zonă și romanul lui Bram Stoker. Deși proprietarului a fost bine intenționat, tot ce a făcut, de fapt, a fost să creeze confuzia că acesta ar fi adevăratul castel al lui Dracula.
Ce rămâne după ce demontăm mitul?
Căutăm castelul lui Dracula pe Google Maps, dar adevărata sa locație rămâne la granița dintre paginile unui roman și adevărurile istoriei noastre. Dracula nu este doar o eroare geografică sau un domnitor neînțeles. El este dovada că mitul va învinge întotdeauna realitatea când vine vorba de fascinația omului pentru mister.
Dacă ți-a plăcut materialul Alexandrei,
În final, din această ecuație complicată rămânem cu următoarea concluzie: poate că Bram Stoker n-a călcat vreodată în România, dar prin cuvintele sale a făcut o lume întreagă s-o viziteze.
Material de Alexandra Știr (#practicăUBB 2025-2026)
Editare și layout de Briana Lupea
Corectură de Iulia Dromereschi