Pisicul Alexandrei și Circe FOTO Alexandra Pătrașcu

The witch between gods. Circe de Madeline Miller

Dacă sunteți pasionați de mitologia greacă, iată o carte pentru voi. Circe are un început puternic, bogat în informații. Suntem introduși la începutul existenței și ne este prezentată formarea lumii, văzută din punct de vedere mitologic.

Imediat după, facem cunoștință cu cei mai puternici zei greci și aflăm o parte din istoria fiecăruia. Personal, nu am fost niciodată destul de interesată de mitologia greacă, deci nu știam aceste informații înainte. Dacă vă aflați în aceeași situație, nu este nicio problemă, veți afla mai multe din carte.

Volumul ne teleportează în trecutul îndepărtat al zeilor, chiar înaintea nașterii lui Zeus. Aflăm că acesta a fost crescut în secret înainte de a ajunge conducătorul Olimpienilor.

Rhea swaddled a stone and gave it to him to swallow instead. Kronos was deceived, and the rescued baby, Zeus, was taken to Mount Dicte to be raised in secret.”

Nu o să intru în prea multe detalii, pentru că nu le-am reținut nici eu pe toate. Probabil ar trebui să citesc mai multe cărți din acest univers, pentru a mă familiariza puțin cu mitologia greacă. Totul are un început, până la urmă.

 

Circe, de Madeline Miller FOTO Alexandra Pătrașcu

În centrul acțiunii se află Circe, poate nu la fel de cunoscută ca Zeus, Cronos sau Helios. Ea este una dintre fiicele lui Helios, zeul soarelui, marginalizată de ceilalți copii. Are o fire aparte, mai miloasă, spre deosebire de ceilalți zei, dar această trăsătură nu era considerată o calitate. Nu era la fel de puternică (cel puțin, la început) și frații ei o torturau cu fiecare ocazie.

Așadar, ne este prezentată viața ei încă din copilărie și până își descoperă talentul ascuns: „the witchcraft”. Cartea continuă cu exilul ei și modul în care a supraviețuit mai mulți ani la rând, cu sacrificiile pe care le-a făcut, cum a interacționat cu mai multe persoane importante din mitologia greacă, precum Odiseu, Dedal sau zei ca Helios, Zeus, Prometeu, Hermes sau Atena.

 

Descrierile ample au îngreunat povestea

Deși volumul a început într-un mod interesant și captivant, pe parcurs m-a pierdut. Aproximativ după 20% din carte, descrierile întortocheate și destul de lungi au început să apară tot mai des. Știu că, pentru anumiți cititori/oare, descrierea are rolul ei justificat, și anume, de a ne plasa în tabloul în care se desfășoară acțiunea. Cu toate acestea, mi s-au părut prea multe pasaje descriptive. Uneori, chiar am sărit peste ele.

 

Citește și: To Kill a Mockingbird: Cartea bate filmul

Pe lângă natura înconjurătoare, sentimentele protagonistei au fost de multe ori repetitive și expuse într-un mod prea amplu. A trăit mii de ani în așteptarea unei vieți mai bune, dar nu și-a găsit fericirea nici măcar atunci când a reușit să scape de supărările din jurul ei sau când a fost exilată pe insula Aiaia. Cumva, a reușit să-și găsească liniștea, dar nu s-a bucurat nici de aceasta prea mult. Înțeleg de ce, în mare parte, sentimentele ei sunt puse în prim-plan. Trăia singură, izolată de lume, alături de animalele sălbatice și se pierdea de multe ori în propriile gânduri.

Cel mai corect cred că ar fi să spun că mi-ar fi plăcut mai multă acțiune. Dacă aceasta ar fi fost dezvoltată mai mult, cred că și descrierile se mai răreau.

Hermes sau Odiseu?

Dintre toți vizitatorii pe care i-a avut Circe, cred că aceștia doi au influențat-o cel mai mult. Hermes a fost primul care i-a venit în ajutor, și Odiseu este cel care i-a oferit un motiv în plus pentru care să lupte, chiar și împotriva zeiței războiului, Atena.

Telegonus, fiul lui Circe și al lui Odiseu, este cel care a cauzat moartea tatălui său, reacționând greșit la vederea propriului copil. Atena ținuse foarte mult la Odiseu și căuta să se răzbune prin uciderea lui Telegonus. Circe, folosindu-se de iubirea puternică de mamă, și-a apărat fiul prin toate mijloacele posibile. În cele din urmă, acesta a fost eliberat de sub amenințările Atenei și a continuat să trăiască liniștit.

 

Lucy decriptând povestea lui Circe FOTO Alexandra Pătrașcu

Hermes, o aventură trecătoare, este cel care i-a oferit lui Circe „povești”. Cu fiecare vizită pe care o făcea pe insula Aiaia, o punea la curent cu noutățile din lume și din propria ei familie. Cred că el a contribuit destul de mult la dezvoltarea protagonistei. I-a arătat că, deși era blocată pe acea insulă, nu însemna că trebuia să fie mereu singură. Cel mai mult mi-a plăcut la Hermes a fost că nu a avut vreo intenție să o rănească. Amândoi erau conștienți că se foloseau unul de celălalt, fără alte implicații.

Dacă aș alege dintre cei doi bărbați importanți din viața lui Circe, probabil Hermes ar fi preferatul meu. Nu prea mi-a plăcut de Odiseu încă de la prima sa apariție și nu mi-a inspirat prea multă încredere sau stabilitate. Cu toate acestea, Telegonus a fost cel care i-a mai salvat din personalitate, în timp. Fiul lor este cel care a determinat-o pe Circe să devină mai puternică. După ce a descoperit câte talente ascunse avea, zeița a putut să viseze chiar și la o evadare de pe mica ei insulă abandonată.

Highlights

Acum, spre final, vă mai las câteva citate care mi-au atras atenția:

My favorite had always been a dagger with an ivory haft carved like a lion’s face. A king had given it to my father in hopes of gaining his favor.”

Citește și: „Frida Kahlo și culorile dragostei”: Puterea de nestăvilit a femeii

But in a solitary life, there are rare moments when another soul dips near yours, as stars once a year brush the earth. Such a constellation was he to me…

A man wants a wife like new grass, fresh and green.”

But perhaps no parent can truly see their child. When we look we see only the mirror of our own faults.” – acesta cred că este preferatul meu.

The End

Finalul deschis mi s-a părut firesc. Circe a îndurat foarte mult timp răutatea familiei și batjocura altor zei. Apoi, s-a confruntat cu singurătatea și sacrificiul. În cele din urmă, a reușit să scape de izolare și să plece în lumea largă. Nu știm ce s-a mai întâmplat după, dar mi s-a părut modul perfect de a termina povestea. Circe mai are mult de trăit, acum este liberă să fie fericită.

Only that: we are here. This is what it means to swim in the tide, to walk the earth and feel touch your feet. This is what it means to be alive.”


 

Informații generale

Titlu: „Circe”

Autoare: Madeline Miller

Editura: Little, Brown and Company

Tradusă în limba română la Editura Paladin

Anul apariției: 2018

Genuri: ficțiune istorică, fantastică, cu elemente din mitologia greacă

Vârstă recomandată: 13+

Rating personal: 3/5

Am citit această carte în format electronic, în limba engleză. În ceea ce privește citatele prezentate în cadrul articolului, am păstrat aceeași limbă. Nu am vrut să schimb sensul frazelor.

O cronică scrisă de Alexandra Pătrașcu (departamentul #carticeala)

Editare: Mihaela Coman

Corectură: Iulia Dromereschi

Layout: Radu Eremia

2
Alexandra Pătrașcu
Mi-am găsit pasiunea pentru citit aproximativ în clasa a treia cu ajutorul volumelor din seria „Cronicile din Narnia” și de atunci și până în prezent tot cărțile de ficțiune au rămas preferate mele, în special cele din subgenul High Fantasy.