Luni, 11 decembrie, am fost invitată la avanpremiera filmului anime The Boy and the Heron (sau Băiatul și Stârcul, în limba română). Nu puteam să refuz ocazia de a vedea în cinema, pentru prima dată, un film produs de Studio Ghibli, în regia lui Hayao Miyazaki.
Experiența mea cu filmele anime
Anul acesta am reușit să mă implic tot mai mult în activitatea departamentului Cinematics din AIVI și astfel am descoperit din ce în ce mai multe evenimente culturale la care am luat parte în timpul liber. Nu am ezitat să mă bucur mai ales de evenimente cărticești sau vizionări de filme anime.
Totuși, până acum, nu reușisem să vizionez niciun film Ghibli, nici acasă, nici la cinema. Am auzit de câteva titluri celebre, iar o parte dintre acestea au fost prezente și la Izanagi – Japanese Film Festival, la care nu am putut să merg. Mi-a plăcut stilul de animație de când l-am văzut în trailere sau scene din filme și m-am gândit că acesta este momentul perfect să intru în universul Ghibli.
Printre filmele menționate anterior se numără: My Neighbor Totoro, Grave of the Fireflies, Princess Mononoke și Howl’s Moving Castle. Sunt sigură că le voi viziona cel puțin pe acestea în viitorul apropiat.
Eveniment organizat de Bad Unicorn
Această avanpremieră a fost organizată sub forma unui eveniment privat la care am fost invitați și noi, jurnaliștii de la AIVImedia.hub, prin intermediul Librăriilor Cărturești (@manga_carturesti) și Independența Film.
Am primit mici goodies tematice (pin-uri, semne de carte, stickere), apă, bere japoneză, onigiri de la Japanos și posibilitatea de a participa la un mic atelier de origami. Am fost fotografiați împreună cu două persoane care făceau cosplay și ne-am învârtit în continuare în spațiul special amenajat până la începerea proiecției.
Intriga filmului The Boy and the Heron
Mahito era doar un băiețel când și-a pierdut mama. În timpul războiului, ea se afla într-un spital care a luat foc. Când l-au văzut cum arde, toți bărbații au fugit în acea direcție, pentru a ajunge cât mai repede la locul accidentului. Încă de la începutul filmului ne sunt oferite scene emoționante, atunci când îl vedem pe Mahito cum încearcă să ajungă cât mai repede la mama sa.
După acest incident nefericit, băiețelul pleacă din Tokyo împreună cu tatăl său și se mută într-un loc la țară împreună cu mătușa sa, care îi devine între timp mamă vitregă. Aici este atras de o clădire mai veche, care are și o poveste ascunsă. Oricine reușea să intre nu se mai întorcea.
Viața sa pare obișnuită în noua locuință, până când un stârc îi apare tot mai des în cale. Acesta pare monstruos și poate să comunice cu Mahito prin cuvinte. Băiatul își dorește să scape tot mai mult de pasăre și ajunge, în cele din urmă, să își construiască un arc și o săgeată, cu ajutorul unui bătrânel care locuia în aceeași casă. Îi oferea țigări în schimbul sfaturilor sale.
Nu era singura persoană în vârstă care locuia aici. Mai mulți bătrânei sunt prezentați în primele scene de la sosirea în noua casă. Ei par încântați de bunurile pe care le primesc de la tatăl lui Mahito, aduse din Tokyo. Diversele conserve de mâncare și țigările erau considerate delicatese sau se găseau foarte greu în vremea războiului.
Dispariția mamei vitrege
Atunci când îl întâmpină pe Mahito, mama vitregă este însărcinată. Toată lumea din jurul său o ajută și o respectă. Starea bătrâneilor cu care locuiau se schimbă radical când aceasta dispare. Toți devin îngrijorați și încearcă să îl țină pe Mahito departe de clădirea neobișnuită. Evident că nu au reușit, iar el trece pragul acesteia și pornește în căutarea mătușii, alături de mama acesteia. Sunt întâmpinați de stârcul care îl supăra de la prima întâlnire.
Din acest punct începe și aventura propriu-zisă, într-un tărâm fantastic, misterios, înșelător, dar mai ales surprinzător. Stârcul se dovedește a fi un fel de îndrumător pentru Mahito și îl ajută de mai multe ori în călătoria sa. Are norocul să își întâlnească și mama pierdută în această lume, dar într-o versiune mai tânără.
Citește și
Animest.18: „Miss Hokusai”, o cronică de film scrisă de Alexandra Pătrașcu în cadrul
Festivalului Internațional de Film și Animație din București Animest
Întreaga experiență din lumea fantastică mi-a amintit de filmul Lonely Castle in the Mirror, pe care l-am vizionat recent la Festivalul Internațional de Film și Animație Animest, aflat la ediția a 18-a. Mama și fiul aveau vârste apropiate și veneau din aceeași lume, dar fiecare dintr-un timp diferit. Scopul lor era să se întoarcă fiecare cu bine la propria casă. Încă o asemănare este dată de amintirile pierdute. După ce ieșeau din această lume, amintirile căpătate în acea perioadă scurtă de timp dispăreau imediat sau treptat.
Impresii despre The Boy and the Heron
În timpul filmului m-am simțit puțin confuză și, în același timp, prinsă în lumea lui Mahito. M-am bucurat de partea vizuală, am râs și m-am emoționat împreună cu ceilalți spectatori din sala de cinema. Totuși, finalul m-a lăsat fără cuvinte.
Simțeam că pot să spun atât de multe despre acest film, dar nu știam ce. Mi-au plăcut multe dintre aspectele prezentate, dar am vrut mai multe explicații în anumite situații. În final, pot spune că a fost o experiență minunată și vă recomand să vizionați și voi acest film de animație!
O cronică realizată de Alexandra Pătrașcu (coordonatoarea departamentului #cinematics)
Editare: Rahela Ulici
Corectură: Iulia Dromereschi
Layout: Alexandra Pătrașcu