TEATRU | Recomandată cu Căpcăuni, Traian și Decebal

Luna octombrie a fost declarată Luna istoriei LGBT, așa că ne-am gândit că o recomandată cu spectacole de teatru în ton cu tema poate fi potrivită. Pe lângă articolele dedicate, îți mai propunem și materialele despre cum a fost la Art200, de altfel un festival artistic rezonant. De exemplu, acesta.


Poate nu știai că sunt atât de multe spectacole de teatru care să abordeze tematica LGBT. Cazurile nefericite, în care ele au ieșit din repertoriu (Rândul 3, aproape de margine” despre care am scris aici) sau se joacă foarte rar („Dumnezeul răzbunării sau „În vizită la domnul Green” de la Teatrul Evreiesc de Stat) nu pot fi evitate, căci asta se întâmplă cu aproape orice spectacol de teatru. Pentru că nu vreau ca ele să treacă neobservate, am scris aici despre două dintre ele: un spectacol internațional și altul cu un puternic spirit naționalist.

Primul pe listă este Căpcăuni” (sau Ogres în limba franceză – limba spectacolului). În regia lui Eugen Jebeleanu (câștigător al premiului UNITER pentru regie în anul 2020), scris de Yann Verburgh și cu o scenografie aparte, semnată de Velica Panduru, spectacolul este o hartă-poem a homofobiei de pe întreg mapamondul. Actorii Gautier Boxebeld, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ugo Léonard și Claire Puygrenier sunt pe rând atacatori și victime într-un haloimăs de povești bine documentate, care au aceleași motive: violența fizică și abuzurile psihice pe care cultura conservatoare le îndreaptă către cea queer.

Fotografie din spectacolul „Căpcăuni” | © Geoffrey Fages

Decorul este minimalist, dar atent gândit: o cortină semitransparentă desparte avanscena de o pădure tenebroasă, spațiu al nesiguranței și al cruzimii. Toate scenele sunt foarte bine realizate, dar două dintre ele impresionează puternic. Prima are doar o componentă audio, petrecându-se în timpul unei schimbări de decor, și începe cam așa: 

„Mamă, de ce au schimbat definiția cuvântului <<dragoste>> în dicționar? […] În vechiul dicționar, cuvântul <<dragoste>> e definit ca un sentiment de afecțiune între două persoane. […] Și în noul dicționar, cuvântul <<dragoste>> e definit ca un sentiment de afecțiune între un bărbat și o femeie. […] De ce doar între un bărbat și o femeie? Și dragostea pe care o am pentru tine nu e dragoste, sau cum se cheamă altfel?” 

Al doilea moment de care îți povesteam are loc chiar înainte de acesta și îl are ca protagonist pe Benjamin, un tânăr profesor, puternic traumatizat, atât fizic cât și psihic. Acesta pătrunde în planul pădurii, unde ia contact cu căpcăunii (care sunt portretizați purtând măști tradiționale românești). Ura, fricile și violența pe care le resimte Benjamin sunt antropomorfizate în aceste creaturi, iar confruntarea cu ele nu este ușoară. Dând chiar numele spectacolului, acesta mi s-a părut cel mai puternic moment al întregii montări, beneficiind și de mijloace scenografice uimitoare. Cum spuneam și la început, este de neratat

Fotografie din spectacolul „Căpcăuni” | © Geoffrey Fages

Alt spectacol de teatru ce trebuie menționat este „După Traian și Decebal”, de Mihaela Michailov și Paul Dunca, avându-i ca performeri pe Paul Dunca și pe Katia Pascariu. Subintitulat „Din Filele Istoriei Gay În România”, spectacolul este prezentat ca o lecție de istorie alternativă, fiind bine documentat de Florin Buhuceanu (autorul Homoistorii). Lecția începe cu Evul Mediu, de la voievozii Radu cel Frumos, Iliaș al II-lea Rareș și Petru Cercel, care au manifestat tendințe homoerotice. Apoi, acțiunea se mută în anul 1936, când problemele de inversiune sexuală sunt pedepsite cu închisoare de la șase luni la doi ani, doar dacă provoacă scandal public. Cu toate astea, în 1968 apare celebrul infam Articol 200 din Codul Penal, care pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani orice relație între persoanele de același sex.

„Termenul homosexualitate a apărut în România în 1968, aceasta fiind recunoscută prin lege, însă numai pentru a fi interzisă.”

Urmează o serie de povești ale unor persoane care au trăit sub influența Articolului și a fricii constante de Securitate, cu a sa Secție de Moravuri. Sunt prezentate violențele, șantajul și abuzul la care erau supuși cei prinși, practicile de agățat ale vremii și locurile prin care îți făceau veacul tipii gay. În final, sunt aduse în fața publicului mai multe istorii personale din anii de după ‘90. În anul 1996, primul paragraf al Articolului a căzut, la insistențele Parlamentului European: în acel moment, relațiile între persoanele de același sex erau permise, dar doar dacă se consumau în privat și nu provocau scandaluri publice. Cu toate acestea, abuzurile au continuat să existe, iar în anul 1997, cu sprijinul Accept, Emil Constantinescu i-a grațiat pe toți deținuții închiși în baza Articolului. Abia în anul 2000,  Articolul 200 a fost definitiv abrogat.

Nu știm când se vor mai juca aceste două spectacole, așa că îți sugerăm să fii cu ochii pe canalele noastre de social media pentru ultimele noutăți. Trebuie să știi că în aceeași tematică s-a înscris și festivalul de teatru Triumf Amiria, despre a cărui primă ediție poți citi aici.


Text: Cezar Barbu (coordonator departament #creativ)

Editare: Daria Ancuța (departament #creativ)

Corectură: Iulia Dromereschi

📸 Fotografii realizate de Geoffrey Fages
3
Cezar Barbu
De meserie ITist și-n suflet artist. Îi plac cartofii prăjiți cu maioneză și muzica veche. Și lucrurile ieșite din tipare.