Natalia Graur și Teodora
FOTO Camelia Podoleanu

REACTIV #2 | Natalia Graur: „Adolescenții sunt OK așa cum sunt – mult mai implicați decât eram eu la vârsta lor”

Natalia Graur a studiat Litere și a urmat un masterat de scriere dramatică, pe care nu l-a terminat. Din 2014, lucrează în educația non-formală și ține ateliere diverse pentru adulți și adolescenți.

Natalia Graur folosește metode diverse: scriere, teatru de improvizație și tot felul de tehnici inspirate din mișcare, educație prin experiențe și, de doi ani, educație sexuală și relațională, bazată pe sănătate mintală. Crede în două lucruri principale: educația non-formală și scrisul îmbinat cu teatrul, pe care le combină în diverse proiecte.


Cum ai ajuns să faci parte din REACTIV?

Am cunoscut-o pe Jo la București, în 2018. Acum patru ani, a început să lucreze în Târgu Neamț, așa că am tot urmărit ce se întâmplă. Experiența a venit într-un context foarte specific deoarece anul acesta, în iulie, eram în Moldova, într-o rezidență de o lună într-un sat. Acolo am lucrat cu un grup de adolescenți, cu care am făcut ateliere de teatru și multe alte lucruri.

Natalia Graur
FOTO Camelia Podoleanu

A fost foarte frumos. Eram în localitatea lor și, de multe ori, ei nu puteau să vină fiindcă aveau de lucru. Mă gândeam ce mișto ar fi să am un context cu ei într-o tabără, unde să putem face toată ziua activități, astfel încât să facă mereu chestii faine, să nu mai aibă atât de lucru, să nu mai stea acasă.

Când am văzut call-ul, mi-am spus:Perfect! Este exact ce-mi imaginam eu: un loc în care vine un grup mai mare de adolescenți care fac artă și educație prin artă.” 

Atunci m-au entuziasmat foarte mult proiectul și ideea în sine. După ce am ajuns, am văzut că e cam ceea ce mă așteptam eu să fie. Totuși, am fost puțin surprinsă, fiindcă este prima dată când lucrez cu adolescenți care fac teatru de mai mult timp. Sunt obișnuită să lucrez cu grupuri care sunt la început și atunci le este puțin mai greu să se deschidă, să înțeleagă despre ce e vorba.  Aici, după a doua zi, am senzația că deja ne-am dus foarte adânc și lucrul acesta m-a surprins plăcut. 

Care este rolul tău în festival?

Sunt trainer, în echipă cu Bianca Trifan. În fiecare zi, facem ateliere de câte patru ore cu aceeași adolescenți, cu scopul de a crea un performance de 15 minute cu tema ÎN CREȘTERE. Nu știu exact unde o să ajungem. În primele două zile am făcut exerciții și am căutat mai multe teme care ar putea avea legătură cu ideea de creștere în general. De mâine vom începe să adunăm ce am făcut deja pentru a avea o idee mai clară despre direcția în care mergem.

 

Natalia Graur și Teodora
FOTO Camelia Podoleanu

Cum lucrezi împreună cu Bianca Trifan? 

Eu cred că lucrăm foarte bine împreună. Venim din zone ușor diferite, dar avem și seminare și ne completăm mult. Îmi place că Bianca este ceva mai organizată, mai structurată decât mine. Ea se gândește din timp cum să legăm lucrurile, cum să le dăm exerciții. La început, eu m-am axat pe explorare și până acum am abordat anumite subiecte în unele dezbateri. Bianca vedea cum am putea aduce chestia asta mai departe și mi se pare că, deocamdată, este o colaborare foarte bună. Acum trebuie să o întreb și pe ea ce părere are despre divagațiile mele. În general, a spus și ea că este OK că nu m-am dus direct numai pe subiect, că am mers firesc.

Ce conexiune ai cu tema? Ce vreți să explorați din ea?

Eu am multe conexiuni cu tema, dar ne-am propus ambele să explorăm mai degrabă ce legătură au copiii cu ea. Ieri am făcut niște exerciții de scriere prin care să explorăm lucruri care pot fi legate de ideea de creștere pentru că, fiind vorba de adolescenți, ei sunt în dezvoltare. Vom ajunge la o temă care să fie puțin mai generală, care să nu se axeze doar pe asta. Ieri am mers pe lucruri care ne înfurie, ne sperie, despre cum ne imaginăm viitorul, dar și despre lucruri care să îi atingă, să fie relevante pentru ei. Nu am vrut să venim noi cu o temă impusă, ci să căutăm lucrurile pe care pe ei îi „dor”. Astăzi am mers mai mult pe ideea de iubire, de libertate, de discriminare, lucruri care au reieșit din discuțiile de ieri. 

Ai spus că nu e prima oară când lucrezi cu adolescenți. Ce relație ai cu ei? 

Până acum am avut relații bune cu adolescenții cu care am lucrat. Cred că asta se datorează faptului că îi respect și pentru că nu există senzația că eu trebuie să îi învăț ceva sau să îi conving de niște lucruri. La început, îi antrenez în tot felul de activități, de joculețe, pentru a vedea cam pe unde sunt ei, ce gândesc, la ce nivel de relaționare și de înțelegere a unor subiecte sunt. De acolo, respectând procesul lor, fac câte un pas înainte, îi provoc câte un pic. 

Natalia Graur
FOTO Camelia Podoleanu

Nu am o idee preconcepută, de voi ar trebui să credeți asta și asta, ar trebui să relaționați în felul acesta și hai să facem chestia asta ci hai să vedem pe unde sunteți, să vedem cum aș putea să vă ghidez puțin mai departe pe drumul vostru. 

Poate în începuturile mele în training aveam tendința de a mă ține de program, care era un sprijin atunci când mă gândeam la un atelier. Chiar și acum, în relaționarea cu Bianca, ne gândim la ce chestii mari vrem să facem. Până la urmă, ne adaptăm în funcție de ei: dacă noi ne-am gândit la o temă, dar pe ei nu îi interesează, o lăsăm deoparte. Ieri a reieșit că schimbările climatice îi preocupă, dar după am văzut că nu s-au adâncit în prea multă cunoștință and we dropped it. Astăzi, înainte de dezbatere, erau puțin cam adormiți, așa că ne-am dezmorțit cu ajutorul unor joculețe. Nu m-a deranjat deloc, ba chiar mi-a plăcut, pentru că îmi place să mă adaptez după oameni. 

Cu ce mesaj ai vrea să rămână ei după workshop?  

Probabil cu faptul că sunt OK așa cum sunt. Îi văd mult mai implicați decât mine la vârsta lor. Povesteau cum au trecut prin anumite lucruri și despre cum au reușit să se iubească și să își accepte corpul și m-am gândit că eu abia la 28 de ani am reușit să fac lucrul acesta.

 

Citește și REACTIV #2 | Alex Gorghe: „Îmi plac foarte tare spectacolele de adolescenți”

 

Mi-ar plăcea să le rămână curiozitatea de a explora tot ce îi înconjoară, de a se explora pe sine. Dar să rămână cu o mică doză de scepticism, de critică, pentru a putea pune la îndoială anumite lucruri din societate. Unii dintre ei au anumite preconcepții, unii sunt puțin homofobi, dar aș vrea să ne mai chestionăm puțin, să vedem de unde vin convingerile astea.

 

Natalia Graur și Teodora
FOTO Camelia Podoleanu

Faptul că voi aveți deja discuțiile astea mi se pare foarte mișto. Lucrurile au început să se miște de ceva vreme și acum sunteți într-un punct în care mă faceți foarte curioasă de cum veți fi și arăta la 30 de ani. 

Cum ați gândit workshop-ul? Ce activități ați pregătit? 

L-am gândit pornind de la ideea de mai devreme, și anume că vrem să explorăm tema, vrem să vedem ce îi preocupă și cum putem aduce tema asta într-o zonă relevantă pentru ei. Am gândit doar prima zi de acasă, restul zilelor urmând să le adaptăm. Pe mâine nu știm exact ce facem, dar la ateliere se conturează foarte clar încotro merge procesul. E ca un râu care curge și noi îi ghidăm cursul. Mi se pare că după ce pornești procesul – dacă îl pornești astfel încât să fie interesant și relevant pentru cei cu care lucrezi – lucrurile curg aproape complet de la sine.

 


Dacă ne citești articolele, nu uita să ne susții!



Cum a decurs prima zi?

În prima zi am avut niște momente în care ne-am cunoscut, am făcut exerciții de mișcare, am folosit timpul pentru a-i aduce împreună, pentru a-i face să interacționeze cât mai mult unii cu alții. Am scris despre lucruri care ne sperie, despre cum ne imaginăm viitorul. Iar după am lucrat în perechi cu ceea ce am scris fiecare. S-au ajutat unii pe ceilalți cu extragerea ideilor principale și au găsit lucruri cu care rezonează. Apoi am continuat să scriem folosind imagini și i-am provocat să lucreze în perechi pornind de la ce au făcut. La final, unii le-au interpretat și citit. În general, a fost un vibe foarte fain, am fost cu toții mulțumiți.

 

Natalia Graur și Teodora
FOTO Camelia Podoleanu

Ce așteptări ai de la performance? Ce impact crezi că o să aibă? 

Singura mea așteptare ar fi ca performance-ul să îi reprezinte. Aș vrea să simtă cu toții că a fost un lucru de-al lor acolo. Mi-ar plăcea să și fie puțin provocator, să ducă la niște discuții și întrebări. Văd că mai ales băieții scriu foarte romantic, foarte frumos despre iubire și cu toții sunt puși pe ideea că se va plânge la performance-ul de sâmbătă. 

Care este lucrul care te entuziasmează cel mai mult la festival? 

Cred că faptul de a aduce tinerii împreună, pentru a vedea ce iese, și momentele spontane, pe care le tot observ prin tabără: de la serenadele de la balcon, la trenulețul de masaj colectiv, la momentul de karaoke. Mi se pare atât de frumos și mă surprinde faptul că tinerii cântă cam aceleași chestii pe care le cântam și noi în tinerețea noastră.


Un interviu scris de Teodora Ciubotaru (17 ani, Suceava)

Ilustrație SuperVox teatrală de Oana Zăuleț

Transcriere de Lavinia Răucescu (16 ani, Târgu Neamț)

Editat de Iulia Dromereschi

Layout de Diana Hîncu

1
Teodora Ciubotaru
Îmi place să desenez, însă pot spune ca sunt mai atașată de orice ține de cărți! Cuvintele au o mare valoare pentru mine și mereu am apreciat autorii pentru toată munca pe care o depun.