TEATRU | Imaginea omului în suferință

Te simți neînțeles… nedorit… sufocat? Dacă vrei să înțelegi ce simți, sau cum sunt sentimentele și gândurile celor închiși, spectacolul FRAGIL îți deschide o portiță spre răspunsurile căutate.


Spectacolul FRAGIL tratează subiectul depresiei, al anxietății și al sinuciderii, prin îmbinarea actoriei, dansului, muzicii și artei vizualului. Se deschide cu un bărbat despărțit de lumea exterioară printr-o folie și cu sunetul unui telefon pe fundal. Intră mesageria vocală și putem auzi mesajele lăsate de așa-zișii prieteni ai protagonistului, care îi urează la mulți ani, în timp ce povestesc cum le merge viața și-l roagă să aibă grijă de el și să nu facă vreo prostie. Rupe o parte din ,,barieră” și începe să vorbească despre mama lui, și astfel aflăm povestea personajului principal, Manase. Începutul depresiei lui pornește din familie: mama lui, diagnosticată cu cancer, alege să se sinucidă. Narațiunea este punctată de vocile membrilor familiei, cu replici care funcționează ca un ecou.

Pătrundem în mintea celui în suferință prin replica lui Manase: ,,Sinuciderea ar trebui să fie o libertate civilă fundamentală, adică nimeni nu trebuie să fie silit să trăiască împotriva voinței sale. Tu ce părere ai, mamă?”, urmată de un râs mai mult isteric. Prin întrebarea retorică ,,Tu ce părere ai, mamă?” este ilustrată nedepășirea pierderii figurii materne; Manase caută încă înțelegerea sau aprobarea ei. 

Caracatița scamatoare, o analogie pentru neconformism

Povestea caracatiței care a învățat să facă scamatorii și să distreze oameni pentru a primi mâncare este o analogie la viața celor ce își ascund tristețea, celor care se conformează normelor societății. Când circul s-a închis, caracatița a fost pusă într-un acvariu și toți au plecat, au lăsat-o singură. Au uitat-o: ,,Nimeni nu mai râdea, nu se mai uita la ea”. Și ea s-a sinucis. Ea este simbolul oamenilor care au fost părăsiți imediat ce nu s-au mai adaptat cerințelor comunității. 

Sinuciderea prinde contur ca ,,un act ucigaș îndreptat spre altcineva, întors asupra ta”. Această definiție oglindește ce lasă în urmă o asemenea faptă: inimi zdrobite și vieți marcate, ale celor care au ținut la tine. Manase ajunge la revelația că ,,dacă vrei să te omori, trebuie să coincidă cu dorința de a omorî pe cineva, cu dorința de a fi omorât și cu dorința de a muri”. După o replică cu asemenea impact, se lasă liniștea, care e zdrobită de întrebarea ,,Ce părere ai, mamă?”. Concluzia la care ajunge este că a fost abandonat: ,,Ai plecat, asta faci de fiecare dată, pleci”. 

O modificare sonoră, și atmosfera se schimbă, iar atenția este îndreptată spre cuvântul ,,deprimant”. Spectacolul arată, prin exemple obișnuite și de actualitate, cum cuvântul ,,deprimant”, rostit în diferite moduri pentru a sublinia exasperarea, este asociat de oamenii care nu suferă, cu ,,de c**at”. Lumea utilizează termenul ca pe ,,un cuvânt fără un înțeles real, ușor de folosit, chiar că jumătate în glumă”. Frustrarea personajului principal este surprinsă prin întrebarea ,,Dar tu știi cu adevărat ce înseamnă să fii deprimat? Știi?”, iar actorul își amplifică vocea, la final, pentru a sublinia ideea că oamenii aruncă vorbe grele, fără a le cunoaște semnificația.

Dialoguri prin Siri, apeluri la help line, terapie prin zoom

Momentele de liniște sunt cheia spectacolului, lasă loc de interpretare, de schimbare a subiectului și de introspecție.  Manase încheie discuția cu publicul cu fraza ,,Și pentru mine, înainte, cuvântul depresie era ca oricare altul”. Sintagma reliefează aspectul diferit în care vezi lumea înainte și după ce ai parte de o nenorocire din care nu poți ieși la suprafață. Reprezentația continuă cu protagonistul, care sună, cu ajutorul lui Siri, la Help Line Antisuicid. Se urmărește conversația dintre Zoe și Manase, în care este ilustrat sentimentul de deznădejde, de neputință, de neînțelegere: 

,,-Nu mă poți ajuta, Zoe. Nu mă poți ajuta. Eu sunt într-o fântână, iar frânghiile și scările voastre sunt prea scurte ca să mă scoată pe mine de acolo.

-Păi și atunci de ce suni?

-De ce sun?

-Adică, scuze …

-Ca să nu mă mai gândesc atâta la moarte. […]  Aș vrea să mă sinucid doar pentru o lună. […]

-Cred că sinuciderea e o soluție permanentă la o problemă temporală” 

Apelul se încheie și avem parte de un alt telefon, din partea unei cunoștințe, care sfârșește ca anterioarele, cu un mesaj în căsuța vocală. Manase constată că a întârziat și intră repede la întâlnirea de pe zoom a grupului format din oameni cu povești diferite, care au toate în comun un singur lucru: depresia. Când începe apelul, Manase iese de sub folie și este folosit un videoproiector, participanții fiind reflectați pe spatele lui.

„Vreau să sar cu parașuta, dar nu vreau să mor”

Pe parcursul întregului spectacol, avem citate spuse de personalități mari și chiar referințe din alte piese de teatru, precum cele scrise de Shakespeare: ,,Hamlet spunea că vrea să-și verse focul în vorbe, ca o t**fă. Hai să fim toți ca Hamlet”, ,,A fi sau a nu fi. Nu este subiect despre care să se fi scris mai mult și să se fi spus mai puțin”. Prin discuții este reprezentat conceptul de mască afișată în public, din cauza cerințelor sociale: ,,Mi-ar plăcea să mergem pe stradă fără să fim nevoiți să zâmbim”. Manase, copleșit, o pune pe Siri să oprească aplicația și începe să poarte un dialog cu prezența digitală.

În final, protagonistul își dorește doar să aibă putere asupra cursului vieții lui, fără să fie constrâns de prejudecățile celor din jur, să se simtă liber, lucru oglindit în afirmația ,,Vreau să sar cu parașuta, dar eu nu vreau să mor; vreau doar să văd că pot să fac asta”.

 

Aici puteți vedea și un teaser video, propus de MAIDAN pe pagina lor de Facebook:

 

FRAGIL este o producție a Centrului de Creație MAIDAN din Cluj-Napoca, un spectacol de Dan Boldea și Paul Tonca, în regia Dianei Aldea. Tot ea s-a ocupat și de scenografie, iar în distribuție îl regăsim pe Dan Boldea, cu participarea actorilor Andrada Balea, Diana Licu, Andreea Ajtai, Ingrid Neacșu, Sabina Rusu, Cătălin Florea, Florin Suciu, Antonia Cezara Cioază, Timeea Pădurean, Maxim Galbăn, Claudiu Gabor.


Redactare: Cristina Barbu

Editare: Cezar Barbu & Iulia Dromereschi

Fotografiile au fost preluate de pe site-ul festivalului Bucharest Fringe.
1
Cristina Barbu
Îmi place să mă implic în cât mai multe activități, fiindcă orașul în care stau (Făurei, Brăila) este destul de limitat când vine vorba de asta. Determinarea, conștiinciozitatea, creativitatea și meticulozitatea sunt câteva trăsături care mă definesc.