Disco Regret FOTO Facebook Reactor
Disco Regret FOTO Facebook Reactor

TEATRU | Amintiri care nu s-au întâmplat niciodată (Drama 5)

M-am gândit mult la spectacolul ăsta. O săptămână mai târziu, reîntoarsă într-un sat aflat de cealaltă parte a Carpaților, unde-mi păstrez rădăcinile, am început să studiez oamenii de acolo. Cuplurile, mai ales pe cei căsătoriți de mulți ani. Oare ei s-au plictisit unii de alții? Cum dispare iubirea? Se macină oare ușor-ușor și la final rămâi numai cu fire de praf?

Așa a arătat povestea cuplului format din Lumi și Alin, protagoniștii din spectacolul-lectură Disco regret, scris și regizat de Doru Vatavului și interpretat de Cătălin Filip, Oana Mardare și Doru Taloș.

 

Drama 5 este un program rezidențial de scriere dramatică. Anul 2021 a adus a șasea ediție, și iată-i și pe participanți, într-o fotografie de la REACTOR, alături de Alina Nelega, mentora lor. Am avut bucuria de a o avea invitată pe doamna Nelega la clubul de carte #clandestin, organizat de asociația noastră pentru cartea dumneaei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pe 22 decembrie 2021. Ne-a pomenit și despre discuțiile de la Drama 5, printre altele.

drama 5 2021 reactor bogdan botas
FOTO Bogdan Botaș pentru Drama 5

Pe tot parcursul piesei m-am simțit de parcă asistam la prăbușirea unei nave care călătorise mult, îndurase furtuni și zile toride, iar acum se scufunda singură, încet și sigur, nefăcând altceva decât să-și aștepte sfârșitul. Există momente când, pe căile necunoscute ale universului, ajunge ceva la tine fix atunci când trebuia să o facă: o melodie, un film, o persoană, un spectacol de teatru. Îți aduce răspunsuri și întrebări pe care nici nu știai că trebuie să ți le pui, sau că aveai nevoie de ele. Iar gândurile pe care ți le-a provocat rămân cu tine săptămâni după. 

Asta a însemnat pentru mine povestea prezentată în Disco regret. A completat, de altfel, perfect tabloul seriei de spectacole din Drama 5 și a adus o încheiere superbă întregului program. La final, chiar am simțit că s-a întâmplat tot ceea ce trebuia să se întâmple. A avut loc o narațiune asupra căreia nu am avut deloc control și, totuși, există poate o anumită satisfacție în poveștile care se spun singure, cele care nu pretind a fi basme, ci doar o frântură de viață rătăcită într-o sală de spectacol. În mod (puțin) egoist, sper să fie la un moment dat pus în scenă ca să îl pot revedea cu toate elementele de care are nevoie pentru a avea un impact și mai mare asupra publicului său. Cred că merită asta. 

Toni, care este fiul lui Lumi și al lui Alin, tocmai a trecut printr-un divorț, ceea ce de altfel îl și motivează să plece înapoi în casa în care a crescut, să încerce cumva să vadă ce a mers prost și de unde a pornit totul. El studiază relația părinților săi, căsătoriți de 20 și ceva de ani, drept model pentru cum rezistă o căsătorie. Primește însă mai mult decât ar fi vrut, poate. Află că mama lui a avut un prieten în tinerețe care, de fapt, a fost iubirea vieții ei, iar asta îi determină pe părinții săi să pună sub lupă propriul trecut și deciziile care i-au adus în acel punct al vieții lor; Lumi recunoaște că a ajuns să se plictisească de mariajul lor, iar Alin îi reproșează că a muncit toată viața pentru o familie care i-a dat prea puțin înapoi. Asistăm la două scenarii ce se desfășoară simultan și realizăm că lucrurile nu sunt niciodată atât de simple cum par. 

Disco Regret FOTO Facebook Reactor
Disco Regret FOTO Facebook Reactor

Modul cum a fost scrisă piesa, de altfel, mi s-a părut foarte imersiv: te ancorează în ceea ce trebuia să auzi, să vezi, să simți. Mi-a plăcut foarte mult finalul circular al spectacolului. Toni ne spune undeva la început, că ,,jucăm rolurile părinților noștri”. Spre sfârșit, începe să-și dea seama că, dacă nu ar fi divorțat, ar fi ajuns să aibă un mariaj asemănător cu al părinților săi: doi oameni care s-au plictisit unul de celălalt, care nu mai au nimic să-și ofere unul altuia și care nu mai sunt dispuși să facă eforturi spre ceva în care pur și simplu nu mai cred. Pe de o parte, mi se pare trist. Pe de altă parte, cred că uneori cel mai bun lucru pe care îl poți face e să pleci. 

A fost foarte dulce-amărui totul. A fost despre vindecare și modalitățile diferite prin care reacționăm la acest proces. Și poate ceva de care am fost foarte entuziasmată: a fost, din nou, despre culori. Pentru mine așa s-a simțit. Mă gândesc la seara aceea și văd purpuriu, roșul folosit pentru a obține efectul de neon, albastru, verde, roz. Toate împletite, lumina reflectoarelor care coincidea cu momentele de tensiune, de tristețe sau bucurie. Imaginația mea a pus în scenă anumite părți din spectacol cu tot cu coregrafie și scenografie, cu toate că asta nu e ceea ce s-a petrecut de fapt. Am amintiri cu momente care de fapt nu s-au întâmplat niciodată. Poate ăsta era și scopul. 

teo la disco regret reactor cluj
Autoarea materialului la spectacolul-lectură Disco regret FOTO Bogdan Botaș

Poate totul e despre amintiri care nu s-au întâmplat niciodată. Și despre pierdere. A noastră prin alți oameni, a anilor prin toate cuvintele pe care nu reușim să le spunem la timp sau chiar niciodată. Pierderea noastră în tot ce înseamnă viață, pierderea vieții în tot ce însemnăm noi. E complicat și incredibil de simplu, totodată. Ca iubirea, nu credeți? Eu zic că e fix ca iubirea.


 

Cronică de Teodora Dumitroaea (departament #creativ)

Editare: Radu Eremia

Corectură & layout: Iulia Dromereschi

Fotografii de pe pagina de Facebook REACTOR

Seria de spectacole Drama 5 de anul acesta a fost acoperită de Teodora:
4
Teodora Dumitroaea
Mereu mi-au plăcut poveștile. Și mereu mi-au plăcut oamenii. Iar când legi oamenii de povești, ajungi la viață, la comunitate, la ideea de a primi și de a oferi.