Distopia este un gen abordat de mai mulţi cineaşti din selecţia Taifas Festival. Îngrijorările climatice din ce în ce mai accentuate fac posibil un viitor în care omenirea rămâne pe Terra doar prin sacrificii drastice.
În universul proiectat de Tibor Bánóczki și Sarolta Szabó, oamenii trăiesc invariabil până la 50 de ani. După aceea, sunt transformați în plante, aprovizionând persoanele rămase cu oxigen și hrană. Povara psihologică resimțită de supraviețuitori, care sunt condamnați astfel la canibalism, este gestionată de terapeuți precum Stefan Kovacs.
Dar el însuși este pus în dificultate de o situație ieșită din comun. Soția sa, Nora, alege transformarea cu 18 ani înainte de termenul-limită. Iar el este hotărât să o oprească din acest drum.
Se nasc astfel numeroase întrebări. Decizia Norei de a trece prin proces este asociată cu sinuciderea. Dacă cineva a hotărât să plece, este etică revenirea sa? Aceste întrebări sunt adresate şi în film, însă nu sunt focale pentru desfăşurarea firului narativ. Acest conflict se simte într-o anumită măsură artificial: un mecanism prin care personajele să pornească în căutarea leacului pentru implantul care se află deja în inima Norei şi o va transforma într-un arbore.
Proiectul cinematografic este ambiţios, iar ambiţiile sale reuşesc, pe de o parte. Pe de alta, există un sentiment de inegalitate. Între elementele vizuale şi cele care ţin de storytelling, cele dintâi sunt, cu siguranță, superioare.
Frumuseţea eterogenului
Filmul de animaţie întrebuinţează mai multe tehnici. Este sesizabilă imediat tehnica rotoscopică. Aceasta presupune ca artistul să realizeze animaţii peste oameni reali care se află în mişcare. Rezultatul este acela că gestica şi mimica personajelor sunt organice la un nivel greu de atins de animaţia tradiţională.
De asemenea, animatorii folosesc CGI (Computer Generated Images) şi animaţii 3D. Acestora li se adaugă, rareori, cadre live action. Se creează astfel un cadru vizual eterogen, care însă îşi menţine coerenţa estetică.
CITEȘTE ȘI Taifas Festival | Pelican: „Arăți exact ca el…” un alt material din cadrul Taifas Festival
Tridimensionalitatea Pământului sterp şi lovit de furtuni transmite caracterul urgent al crizei climatice. În acelaşi timp, animaţia 2D rotoscopică conferă nu doar fluiditate personajelor, ci şi o atmosferă de metropolă Domului – oraşul Budapesta, acoperit de un cer alb de plastic, care-i protejează pe localnici de natura care li se opune vehement.
O scenă de o deosebită valoare estetică și regizorală este plecarea cuplului Nora – Stefan de pe Plantație, cu ajutorul doctorului Madu. Cadrele care arată oamenii lăsați în urmă, în diferite stadii de transformare, precum și pădurea din mâinile celor sacrificați, amintesc de Infernul Divinei comedii.
Acest Infern este singura cale cunoscută până în acel punct de a menține omenirea pe linia de plutire.
CITEȘTE ȘI despre o altă perspectivă asupra filmului, vizionat de Carla P. la Animest
Locuri comune dincolo de Infern
Ajunși într-un loc populat de o singură persoană, omul de știință care a inventat transformarea oamenilor în arbori, Nora și Stefan sunt, narativ vorbind, victime ale locurilor comune.
Profesorul se încadrează în arhetipul de trickster, încercând să-i îndepărteze pe cei doi de țelul lor. Tot un loc comun este și faptul că el rămâne atașat de fiica și ginerele lui, care au devenit arbori, deși ar fi avut opțiunea de trăi peste 50 de ani. Bobocii lor sunt otrăvitori, iar Nora, care se transformă din ce în ce mai mult în plantă, reușește să comunice cu ei și să-i facă să înflorească.
Profesorul trebuie atunci să ia o decizie dificilă. Iar într-o situație la fel de complicată se va regăsi și cuplul Stefan-Nora. Faptul că sunt întrebuințate mecanisme narative frecvent întâlnite nu este ceva greșit. Pe de altă parte, narațiunea ocupă cu siguranță un loc secund comparativ cu eforturile de animație. Prin urmare, afectul pe care l-ar putea încerca un privitor este ușor aplatizat. Dar admirația pentru această muncă incredibilă, mai ales la un debut, nu poate fi estompată de niciun factor.
Detalii tehnice
Regie: Tibor Bánóczki, Sarolta Szabó
Scenariu: Tibor Bánóczki, Sarolta Szabó
Durata: 110 minute
O producție Ungaria-Slovacia.
Cronică redactată de Irina Balcu în cadrul Taifas Festival
Editare de Maria Tudoreanu
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea