Pelicula semi-autobiografică Safe Place este un studiu de vulnerabilizare și o cale inedită de a explora doliul. Procesul de doliu începe încă din timpul vieții. Încă din momentul în care copilăria s-a încheiat. Încă din momentul în care un loc unde copiii din Split se aruncau în mare devine locul care ar putea marca sfârșitul vieții.
Avertisment: Această cronică tratează teme sensibile, precum sinuciderea, tulburările mintale și vinovăția supraviețuitorului.
Cu siguranță, majoritatea oamenilor care au intrat în Cinema Victoria au știut că vor vedea o proiecție cu un puternic impact emoțional. Un „pumn în stomac”, așa cum a spus producătoarea filmului, Nevenka Sablic, în sesiunea de Q&A care a urmat.
Geneza filmului a fost explicată de Sablic. Juraj Lerotic, regizor, scenarist și actor în propriul film, a avut cu adevărat un frate care se confrunta cu o suferință psihică. Suferință care l-a împins spre ideații și acte suicidare. Mai mult decât atât, scenariul filmului este într-o mare măsură, un scenariu verbatim. Lucru care putea fi bănuit dinaintea sesiunii de Q&A, întrucât grupul familial, reprezentat de Bruno (Lerotic), Damir (Goran Markovic) și Mama (Snježana Sinovčić-Šiškov) are un limbaj propriu. Este acel tip de familie în care membrii sunt familiari și în care umorul este un cod împărtășit.
CITEȘTE ȘI Taifas Festival | Embryo Larva Butterfly: timpul se dilată în jurul nostru
Când dispărem?
Un element central în acțiunea filmului este lipsa aparentă de motiv a lui Damir. El însuși spune că nu știe de ce încearcă să se sinucidă, dar pulsiunea este mai puternică și decât imaginea mamei sale. Bruno afirmă că Damir este într-o etapă ascendentă a vieții, în care a reușit să-și schimbe locul de muncă și să se mute în capitală. Suferința cauzată de pierderea tatălui (care pare să fie mai mult tatăl lui Damir decât al lui Bruno; cel din urmă spune că Damir l-a pierdut pe „tatăl lui”, nu pe „al lor”) și de o despărțire sunt, totuși, departe în timp.
Fotografia care îl înfățișează pe Damir în Split, în timp ce mai mulți copii sar în mare, pare o indicație. El este deconectat de ce se întâmplă în jurul său. Motivul deconectării nu este cunoscut, dar nici nu trebuie să fie. Realitatea singurătății apasă și poate proveni din nenumărați factori declanșatori.
Scena finală a filmului reia această fotografie, în care asupra chipului lui Damir apare chiar un efect de glitching. Mai mult decât atât, ne arată o îndepărtare de copilărie și de zilele luminoase. Peisajul nostalgic al clădirii din Split pare să-l respingă pe Damir, așa cum el a fost respins în repetate rânduri de sistemul de sănătate, iar acceptarea familiei și încercările disperate de a-l salva nu au reușit.
Problemele sistemului
Suferința psihică a lui Damir este tratată cu superioritate de unele cadre medicale. Altele au un aer cât se poate de cordial și dornic de ajutorare. Aici există un defect fatal, al lipsei de prevedere.
Cadrele medicale au o anumită detașare față de cazul sfâșietor al lui Damir. Contrastul dintre disperarea resimțită de familia apropiată a tânărului și aerul distant-procedural al medicilor și asistenților transmite mai multe mesaje. Unul dintre ele este singurătatea absolută a persoanei care suferă. Mai apoi, imposibilitatea persoanelor care îi sunt alături de a-i îndepărta suferința. Lipsa de considerație față de cei cu suferințe psihice, în special din partea celor care ar trebui să le aline aceste dureri. Totuși, vina nu este aruncată pe umerii nimănui.
Dacă îți place cum scriem, ne poți susține așa:
Așa cum a explicat Nevenka Sablic, Juraj Lerotic a făcut tot posibilul să evite manipularea sentimentelor prin trucuri ale camerei. Singurul punct focal pe tot parcursul filmului rămâne Damir, de cele mai multe ori pierdut în tăcere, cu spatele întors la copilăria care s-a terminat, prins în propria vinovăție și în durerea pe care nu reușește să o verbalizeze.
Limbajul este unul dintre puținele metode de a ne exprima adevărul, dar limbajul nu este de ajuns pentru a ne exprima cele mai adânci trăiri. Acesta pare să fie mesajul pe care ni-l prezintă personajul lui Damir .
Detalii tehnice
Regie și scenariu: Juraj Lerotic
Distribuție: Snježana Sinovčić-Šiškov, Goran Markovic, Juraj Lerotic
Durata: 103 minute
Acest film a fost propunerea Croației pentru Premiile Oscar, la categoria Cel mai bun film străin. Este debutul cinematografic al lui Juraj Lerotic.
Cronică redactată de Irina Balcu (departamentul #cinematics) în cadrul Festivalului Taifas
Editare de Rahela Ulici
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Briana Lupea