Taifas Festival a avut numeroase producții croate și sârbo-croate, în special debuturi în lungmetraj. Proiecția Pelican din antepenultima zi a festivalului mă face să cred că noua școală croată de film este una dintre cele mai promițătoare școli europene. Am simțit acest lucru și la Carbide și Safe Place.
Josip, un fotbalist accidentat pe pârtia de ski, se retrage într-o stațiune de recuperare. Tăcutul protagonist, interpretat de Edi Celic, încearcă să ia parte la ritualurile de self-care contemporane. Rezultatele sunt nu doar mixte, ci și ambigue: chiar au avut loc?
Josip a fost numit „Condorul” pe terenul de fotbal, pentru anvergura „aripilor” sale. Un pacient al stațiunii balneoclimaterice îl recunoaște, însă fostul sportiv îl convinge că este doar o asemănare izbitoare și o coincidență. Din această scenă, reiese imediat disconfortul pe care Josip îl simte în legătură cu fosta sa viață, cea dinaintea accidentării sale. Nu este singura dată în care simte nevoia de a evita persoanele care îi cunosc vechea identitate.
De exemplu, partenera sa, care-l vizitează la resort la început. Atunci când îl întreabă cât de mult i-a dus dorul pe o scară de la unu la zece, el îi răspunde „trei”. Apoi spune că glumește, însă nu este prea convingător. Pasivitatea absolută a lui Josip în fața încercărilor ei de apropiere este o cale de a respinge ceea ce el a fost înainte, chiar dacă acest refuz se realizează cu un consum minim de energie din partea lui.
Să o luăm de la capăt…
Cu toate că Josip încearcă, sau cel puțin așa pare, să reintre în formă competitivă, altceva îl macină: un sentiment de criză identitară, a cărei rezolvare ar putea veni din locuri nebănuite. Atunci când i se atribuie identitatea lui Branimir, un agent de vânzări care a absentat de la o conferință, Josip află că poate fi și altceva în afară de „Condorul”. Cum spune el, Condorul este un vultur. Așadar, un animal de pradă, cu care sportivul nu se identifică.
El se simte mult mai apropiat de pelican – o pasăre care, deși carnivoră, nu este cunoscută pentru aceeași ferocitate ca un condor.
Chiar dacă lui Josip i se atribuie diferite roluri, atât în viața lui care nu ne este arătată, cea dinaintea filmului, cât și în cea pe care o vedem pe ecrane, el îl acceptă doar pe cel al lui Branimir. Iar din acel punct, realitatea devine un concept difuz.
În sesiunea de Q&A de după proiecție, actorul Edi Celic a spus că, din punctul său de vedere, moartea lui Josip este o posibilitate. În acest scenariu, el ar trăi într-un purgatoriu, la finalul acestuia descoperindu-se pe sine însuși. Și în cazul în care nu este așa, traseul personajului este similar cu acela al unei curățări a sufletului. Nu este vorba neapărat de fapte reprobabile, ci de toate aspectele care i-au fost impuse și care nu îl reprezentau cu adevărat.
Citește și
Taifas Festival | „The Summer of ’91” și teatralitatea care iese din locuri nebănuite,
un alt material scris de Irina Balcu în cadrul acestui festival
„Cine sunt?”
Este o întrebare dificilă pentru toată lumea. Dar pare și mai dificilă pentru un sportiv la final de carieră, suferind de ennui (plictis existențial) și o dependență de clipuri ASMR.
Imposibilitatea sa de a se relaxa într-o stațiune în care alți pacienți reușesc să o facă atât de ușor, încât mai au puțin și mor, este grăitoare. Pentru a se detensiona, Josip are nevoie de o moarte. Dar poate că nu în sensul literal al cuvântului, așa cum propune Celic. Are, de fapt, nevoie de moartea acestei identități, pentru a putea să o îmbrățișeze pe cea care-l reprezintă cu adevărat.
Finalul filmului îl surprinde pe același bătrân de la saună care-i spune protagonistului „Arăți exact ca el…”. O ușă se deschide, dar dincolo de ea nu este Condorul, iar acest tânăr-care-arată-exact-precum-Condorul-dar-nu-mai-este-el poate să-i treacă pragul liber, ca un pelican.
Detalii tehnice
Regie: Filip Herakovic
Scenariu: Filip Herakovic, Nikolina Bogdanovic
Distribuție: Edi Celic, Lucija Barisic, Marko Petric
Durata: 87 minute
O cronică scrisă de Irina Balcu (departament #cinematics)
în cadrul Taifas Festival
Editare: Maria Tudoreanu
Layout: Alexandra Pătrașcu