Festivalul Super sărbătorește anul acesta a zecea ediție. În prima zi, am avut ocazia de a cunoaște oamenii din spatele ecranelor și de a vedea cât de mult a crescut acest proiect, inițiat în 2013 de cinci adolescenți pasionați de arta filmului.
Deschiderea Super10 a avut loc la Cinema Muzeul Țăranului. Acolo s-a organizat și un mic târg, cu o gamă variată de produse, de la zine la cercei hand-made și merch Super, unde am întâlnit voluntari ai festivalului. Atât aceștia, cât și restul persoanelor care au venit să se bucure de această seară, erau majoritar tineri, extrem de prietenoși și deschiși. M-am simțit în siguranță acolo, chiar dacă nu cunoșteam pe aproape nimeni, ceea ce m-a făcut să apreciez și mai mult evenimentul.
Totuși, adevărata magie s-a produs când ne-am așezat pe locurile din sala de cinema, la gala de deschidere. Am aflat despre începutul proiectului și cum a crescut acesta în timp, devenind un cunoscut festival de film, ceea ce este extrem de impresionant. Spre exemplu, în primele ediții erau difuzate scurtmetraje filmate de prieteni de-ai organizatorilor, iar acum se înscriu tineri cu iubire pentru film, poezie și artă din toată țara. Există și o echipă de adolescenți care aleg filmele pentru fiecare ediție, iar procesul de selecție durează până la șase luni.
Citește și #OLumeSuper9 | ALTERATION – artă de și pentru adolescenți
Am fost încântat să vizionez proiecția retrospectivă, unde au fost ecranizări din fiecare ediție a festivalului. Am văzut diverse stiluri de filme cu teme diferite: o poveste de dragoste dintre doi tineri, mai multe animații scurte, foarte drăguțe, dar și cadre cu obiceiuri rurale. Toate scurtmetrajele mi-au plăcut mult, sau cel puțin m-au surprins într-un mod sau altul. M-a impresionat să văd cât de diferit era fiecare film și ce a vrut să transmită fiecare în parte. A fost o experiență de neratat, de care sigur o să îmi aduc aminte în viitor.
În final, a avut loc o serie de întrebări pentru regizorii scurtmetrajelor prezentate anterior, la care mă bucur că am putut să particip. Fiecare în parte a vorbit despre momente amuzante sau interesante din timpul filmărilor sau ecranizărilor, dar și despre cum i-a ajutat pe ei acest scurt film.
Pentru unii, a fost doar o activitate amuzantă. Pentru alții, o speranță pentru viitorul lor, căci au găsit ceva ce le place și îi face diferiți de restul lumii. Totuși, majoritatea au vorbit despre cum Super i-a ajutat să își găsească o comunitate cu oameni care aveau aceleași interese și cu care au putut să se împrietenească. Au fost întrebați și de ce cred că aveau nevoie când filmau în trecut, iar un răspuns comun a fost un ajutor în ce făceau, un sprijin și un loc unde pot să învețe despre film.
Acest loc a devenit Super. Toate poveștile auzite în acea seară mi-au adus multă bucurie și mi se pare minunat faptul că există acest festival, unde tinerii pot să învețe atât de multe, într-un spațiu primitor și distractiv. Sigur o să continui să merg și la celelalte evenimente ale acestei ediții, dar și la următoarele. Iar dacă sunteți prin București până pe 4 septembrie, vă recomand și vouă!
Un articol scris de Ștefan Paraschiv (17 ani, colaborator voluntar din București)
Editat de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectat de Iulia Dromereschi
Layout de Diana Hîncu