Special OWR: Contradicții și nostalgii dezgropate din arhive

Anul este 1968. Țara este Republica Socialistă România. Economia o duce bine, consumul este încurajat, iar dictatorul din fruntea statului condamnă intervenția brutală a Uniunii Sovietice în Praga. Entuziasmul și speranța înfloresc în sufletul poporului. Cam așa pare să arate lumea pe care o imortalizează documentarul Certitudinea probabilităților, prezentat de regizoarea Raluca Durbacă anul acesta la One Word Romania.


Înarmându-se exclusiv cu cadre din anul 1968 provenind din arhiva studioului Sahia, filmul explorează modul în care prezenta propaganda vremii perioada cea mai „relaxată” a comunismului românesc. Nu intervine cu explicații sau contexte istorice suplimentare, rezumându-se la informațiile ce reies direct din ceea ce se petrece pe ecran. Iar anul ales diferențiază filmul de majoritatea explorărilor dedicate epocii comuniste: în loc să se întoarcă în perioada cea mai tulburătoare și mai discutată a regimului, regizoarea alege să se concentreze pe un moment în care încă se mai putea vorbi de optimism.

Raluca Durbacă și-a început drumul în televiziune, trecând mai apoi în lumea cinematografiei ca scenaristă (a semnat scenariul pentru unul dintre puținele filme cu elemente horror românești, Domnișoara Christina) și critic de film. Certitudinea probabilităților marchează momentul în care și-a asumat pentru prima dată rolul de regizoare. Dacă ar fi să căutăm o influență clară pentru debutul său regizoral, ne-am putea referi, firește, la Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, un documentar din 2010 pe care Raluca l-a amintit într-un interviu de acum câțiva ani ca fiind unul dintre cele mai bune filme românești.

O serie de definiții destul de vagi ale unor termeni precum „ideologie” sau „limbaj” intervin între segmentele documentarului, propunând un filtru prin care să privim imaginile. Astfel, ceea ce acum mai bine de jumătate de secol se pretindea un reportaj despre progresele industriale ale patriei servește astăzi drept instrument într-o disecție a tot ceea ce înseamnă filmul de propagandă și funcțiile acestuia. Ni se prezintă de asemenea și percepția din vremea aceea față de lumea de dincolo de granițe. Auzim vocile cuminților studenți români, cum critică nihilismul și nonconformismul curentului beatnik și al hippioților filmați cum dorm pe străzile din Frankfurt. Vedem sentimentul de înfrățire dintre statele socialiste, ascultăm Internaționala cântată în cor și pe sutele de oameni care scandează la unison celebrând prietenia dintre România și Vietnam. Ba, mai mult, asistăm la un moment aparte, în care remarcile dure ale lui Ceaușescu față de Primăvara de la Praga dau poporului speranța unui viitor rupt de Uniunea Sovietică.

Documentarul este plin de contradicții, începând chiar cu titlul, Certitudinea probabilităților. Prin perspectiva propagandistă a materialelor filmate cândva, observăm un popor care, la prima vedere, pare foarte fericit, oameni distrându-se pe plajă, reclame ce încurajează consumul în „luna cadourilor”, muncitori mândri și o industrie înfloritoare, rețeta fiind completată cu imaginea unui lider care pare îndrăgit de toată lumea. Contradicția apare abia atunci când excesul de perfecțiune al acelor cadre sparge iluzia și impostura devine viziblă, atunci când îți amintești că ai mai auzit povestea aceasta și că știi prea bine cum s-a terminat. Odată ce se întâmplă asta, ridicolul iese la suprafață. Și de parcă acest umor ușor amar nu ar fi fost suficient, regizoarea ne face cadou o scenă sublimă în care gesturile veșnic fluturătoare din mână ale lui Nicolae Ceaușescu dirijează timp de câteva minute Rapsodia română.

Sursă foto: festival-oneworld.ro

Mă bucur sincer că am avut ocazia să reintru în sala de cinema pentru a vedea Certitudinea probabilităților, mai ales datorită sesiunii de Q&A cu regizoarea, care a urmat proiecției, sesiune ce a reușit la un moment dat să dezgroape veșnica dezbatere a societății noastre. În timp ce voci de prin sală își exprimau nostalgia pentru acele vremuri, alți oameni au luat cuvântul pentru a-și face auzită teama ca nu cumva să ajungem din nou victimele unor asemenea mecanisme de propagandă. Cred sincer că meritul principal al documentarului este faptul că, în loc să-ți spună ce trebuie să crezi, doar îți arată ce a fost și te provoacă să-ți pui întrebări.

Rareș Dinu este trimisul nostru special la One World Romania 2021, care se va desfășura și online, în perioada 21-27 iunie. Pentru a urmări online filmul Ralucăi Durbacă, veți putea să vă cumpărați bilete de aici.

5

Comentează