Probabil singurul sport pe care am de gând să îl practic pentru tot restul vieții este snowboarding-ul. În urmă cu niște luni, am trecut printr-o perioadă mai tumultoasă a vieții, iar gândul că Revelionul îl voi petrece alături de câțiva prieteni la munte, ceea ce însemna câteva zile de „dat cu placa”, pentru mine era exact ceea ce aveam nevoie.
Fac acest sport iarnă de iarnă de aproximativ cinci-șase ani și nu m-am gândit niciodată că o să iubesc să fac așa ceva, atât de mult. Nu sunt cea mai bună și mai am foarte multe de învățat, pentru că în același timp am nevoie și de mai mult curaj. Pentru mine a devenit terapeutic. Știți senzația aceea când mănânci un fel de mâncare preferat după un timp și te simți cel mai împlinit? Ei bine, exact așa mă simt eu când mă dau cu snowboard-ul.
Este sportul care mă relaxează, sportul care mă ajută să nu mă mai gândesc la nimic altceva și, totodată, sportul care mă ajută să îmi depășesc foarte multe frici. Deși nu este cel mai ușor sport, este printre cele mai frumoase, de la toate căzăturile destul de dureroase până la senzația de libertate și adrenalina din corp. Voi recomanda mereu snowboarding-ul tuturor.
De unde a venit snowboarding-ul și ce presupune?
Snowboarding-ul este o activitate recreativă și competitivă care presupune coborârea unei pârtii în timp ce rider-ul se află pe o placă atașată de picioare. Snowboarding-ul modern a început în 1965, când Sherman Poppen a inventat o jucărie pentru fiicele sale, prin fixarea a două schiuri împreună și atașarea unei frânghii la un capăt, astfel încât să aibă un oarecare control în timp ce ele stăteau pe placă și alunecau la vale. Supranumită „snurfer” (combinând zăpadă și surfer), jucăria s-a dovedit atât de populară printre prietenii fiicelor sale încât Poppen a vândut licența unui producător, Brunswick Corporation, care a vândut aproximativ un milion de snurfer în următorul deceniu.
În februarie 1968, Poppen a organizat prima competiție de snurfing, iar unul dintre pionieri a fost Tom Sims. Sims a confecționat o placă de snowboard lipind covor pe partea superioară a unei bucăți de lemn și atașând o foaie de aluminiu pe partea inferioară. A produs plăci de snowboard comerciale la mijlocul anilor ’70.
Jake Burton și impactul său
Tot în aceeași perioadă, Jake Burton a impresionat mulțimea la o competiție de snurfing cu legăturile pe care le proiectase pentru a-și fixa picioarele pe placă. În același an, el a fondat Burton Snowboards. „Snowboard-urile” erau făcute din scânduri de lemn flexibile și aveau „capcane” pentru picioare, folosite la schi nautic. Foarte puțini oameni s-au apucat de snowboarding, deoarece prețul plăcii era considerat prea mare, 38 de dolari, și nu erau permise pe multe pârtii de schi, dar în cele din urmă Burton avea să devină cea mai mare companie din domeniu. Primele modele de plăci cu legături ale lui Burton au devenit caracteristicile dominante în snowboarding, pentru ca mai apoi, în zilele noastre, compania lui Burton să devină, de altfel, și una dintre cele mai scumpe și de calitate mărci, acest lucru fiind valabil chiar si după moartea lui Jake Burton, în 2019, când a decedat din cauza cancerului care a recidivat.
Citește și: Dansul – pasiunea mea pentru o viață!
Influența pe care Jake Burton a avut-o atât asupra snowboarding-ului, cât și asupra societății, a fost atât de mare încât, chiar și acum, la mai bine de doi ani de la moartea sa, pe site-ul oficial al celor de la Burton, oamenii încă îi lasă mesaje de mulțumire și apreciere. Mai mult, HBO Max, împreună cu Red Bull Media House, au lansat un documentar despre viața lui Jake și absolut tot ceea ce a însemnat Burton. Documentarul se numește „Dear Rider” și poate fi văzut pe HBO Max, dar și pe alte platforme online. Este un documentar ce merită văzut din toate punctele de vedere.
He worked 14 hours a day and survived on Slim Jims and black coffee. He was that focused on making snowboards”- Donna Carpenter, soția lui
Evoluția snowboarding-ului
Pe măsură ce snowboarding-ul a devenit tot mai popular, în anii ’70 și ’80, pionieri precum Dimitrije Milovich (fondator al Winterstick), Jake Burton Carpenter (fondator al Burton Snowboards), Tom Sims (fondator al Sims Snowboards), David Kemper (fondator al Kemper Snowboards) și Mike Olson (fondator al Gnu Snowboards) au venit cu noi modele de plăci și mecanisme care s-au dezvoltat încet-încet. În urma acestor evoluții, echipamentul constă într-o placă de snowboard cu legături specializate și bocanci.
Citește și: ACS PREDU: Povestea unui club de fotbal feminin vâlcean
În 1982, prima cursă națională de snowboard din SUA a avut loc lângă Woodstock, iar cursa a fost câștigată de primul rider al echipei Burton, Doug Bouton. În 1990, Asociația de Snowboard din SUA oferea orientări pentru instructori și organiza competiții de snowboard în SUA. La Jocurile Olimpice de iarnă din 1998 de la Nagano snowboarding-ul a devenit o probă olimpică oficială.
La început, snowboarderii au fost interziși pe pârtii, existând o rivalitate între schiori și snowboarderi. Timp de mai mulți ani, snowboarderii trebuiau să dea o mică evaluare a abilităților înainte de a li se permite să urce în telescaune, pentru că un snowboarder nepriceput ar șterge zăpada de pe munte. Câțiva ani mai târziu, au fost create pârtii speciale pentru snowboarding, pentru ca mai apoi să existe pârtii pe care se pot da atât schiorii cât și snowboarderii.
Citește și: Fotbal la feminin în Alexandria. Claudia Pană: „Nu e doar un sport, e viața mea”
De unde această rivalitate? Ei bine, din perspectiva unei foste schioare și actuale „plăcară”, așa cum ne mai numim, nu aș spune că e neapărat o rivalitate, pentru că nimeni nu se întrece cu nimeni. Este vorba mai mult despre o teamă, o teamă a schiorilor de snowboarderi și invers, pentru că, de fapt, ne e frică să nu ne încurcăm sau lovim unii pe ceilalți. Unul dintre lucrurile care mă bucură este faptul că un purtător de cuvânt al industriei a declarat că „acum copiii de 12 ani depășesc adulții”. Același articol spunea că cei mai mulți snowboarderi au între 18 și 24 de ani și că femeile reprezintă 25% din participanți.
Tipuri
Precum alte sporturi, și acesta poate fi catalogat în mai multe tipuri, cum ar fi:
- Jibbing: presupune efectuarea de trick-uri pe alte suprafețe decât zăpada
- Freeriding: așa cum se înțelege din titlu, acesta presupune un stil fără reguli, pe un teren neamenajat, sau chiar și pe terenuri accidentate
- Snowboarding alpin: se practică de regulă pe pârtii special amenajate. Se concentrează pe viraje legate între ele, la fel ca și surfing-ul sau longboarding-ul, fiind considerat superior altor discipline în multe țări europene. De asemenea, se practică foarte puțin sau deloc sărituri
- Big air: Concurenții execută trucuri în aer, cu scopul de a atinge o înălțime și o distanță considerabile, totul asigurând în același timp o aterizare curată. Multe competiții cer, de asemenea, ca rider-ul să facă un truc complex
- Half-pipe: este un șanț semicircular săpat în munte sau o rampă special construită din zăpadă pe care sunt executate trucuri în timp ce riderii trec de pe o parte pe alta.
Așadar, snowboarding-ul este sportul pe care o să îl recomand mereu tuturor. Am fost schioare de când aveam nouă ani, însă în 2016, când m-am urcat pentru prima dată pe placă, am știut că nu o să mă mai întorc niciodată la schiuri. Îmi place să spun că între mine și acest sport s-a creat o conexiune specială, pe care am de gând să o transmit mai departe.
Un material de: Lorena Briana Lupea
Briana face parte dintre cei 30 de studenți ai UBB Cluj care ni s-au alăturat în 2021 pentru practica profesională. Câțiva dintre ei au decis să fie și voluntarii noștri; ea se numără printre ei 🙂
Editare: Radu Eremia