portet de bărbat în vârstă în prim-plan, poartă ochelari și o haină cu revere
SURSĂ FOTO: INTERFOTO/ Alamy Stock Photos

Saramago. Un autor de care ne amintim (nu doar) azi

Astăzi ne amintim de autorul portughez José Saramago, unul dintre cele mai vehiculate nume când se deschide subiectul cărților cu tentă distopică – și nu doar. Probabil suntem noi influențați de clubul Distopioteca, o inițiativă cărticească foarte îndrăgită a Asociației Informale a Vocilor pentru Incluziune.


portet de bărbat în vârstă în prim-plan, poartă ochelari și o haină cu revere
SURSĂ FOTO: INTERFOTO/ Alamy Stock Photos

 

Despre Saramago a pregătit Teodora un text, care va fi reluat în calup restrâns și pe contul nostru de Instagram. Îl puteți citi mai jos. Sursele sale au fost nobelprize.org și Wikipedia. Cele pentru fotografii sunt menționate la fiecare. 

 

Cine a fost Saramago

José Saramago, născut pe data de 16 noiembrie 1922, a devenit autor cu normă întreagă la cincizeci de ani. Înainte de asta a lucrat ca mecanic auto și jurnalist, printre altele. Popularitatea lui la nivel internațional a venit odată cu romanul Baltasar și Blimunda, publicat în 1982. Acesta din urmă a apărut și la editura Polirom, în traducerea Mioarei Caragea, cu titlul Memorialul mânăstirii.

copertă de carte reprezentând oameni care par pribegi
SURSĂ FOTO elefant.ro

José Saramago folosește frecvent alegoria în operele sale, iar elementele fanteziste sunt intercalate cu o privire detaliată și critică asupra societății. O caracteristică a stilului lui Saramago este amestecul dintre dialog și narațiune, cu punctuație rară și propoziții lungi, care se pot întinde pe mai multe pagini. Într-unul dintre romanele sale cele mai de succes, Eseu despre orbire (1995), populația este lovită de o epidemie de orbire care duce rapid la colapsul societății.

Saramago abordează subiecte serioase, precum empatia pentru condiția umană și față de izolarea vieții urbane contemporane. Personajele sale se luptă cu nevoia de a se conecta între ele, de a forma relații și legături ca o comunitate, precum și cu necesitatea individualității și găsirii sensului și demnității în afara structurilor politice și economice. Scrierile sale au fost controversate în țara natală și, în consecință, Saramago a ajuns să se stabilească în Lanzarote mai târziu în viață. A încetat din viață în casa aflată în Insulele Canare, pe 18 iunie 2010.


Surpriza pe care v-am pregătit-o este invitația adresată uneia dintre traducătoarele lui Saramago în limba română, Simina Popa. I-am scris cu rugămintea de a ne transmite câteva gânduri despre autor și despre cum îl percepe când lucrează după textele lui.

„Într-un fel sau altul, în bibliotecă, în lectură sau în meserie, mă trezesc mereu în preajma lui Saramago. Și acum traduc un roman al lui și pot să zic că e măgulitor de fiecare dată. Multe cărți de-ale lui mi-au dat serios de gândit, dar de aniversarea lui de azi îmi amintesc parcă mai nostalgic de Anul morții lui Ricardo Reis, tradusă de Mioara Caragea, pe care am citit-o chiar în Lisabona, unde se petrece acțiunea.
Străzile și copacii erau încă la fel ca în carte. Cafenelele și statuile încă existau. Puteai să urci de la râu gâfâind, la fel ca personajele. Și e un roman-scrisoare de dragoste pentru un poet cu care lui Saramago i-ar fi plăcut să stea de vorbă, dacă poetul ar mai fi trăit. Cam cum stăm și noi acum de vorbă cu Saramago, căruia îi urăm mulți ani în continuare.”
SURSĂ FOTO: INTERFOTO/ Alamy Stock Photos

Text prezentare: Teodora Ciubotaru (departament #carticeala)
Editare, corectură și layout: Iulia Dromereschi
1