Imagine cu cartea „Distrugătorul de lumi”, printre trandafiri.
FOTO de Carina Ezaru

Salvează lumea sau adu-i pieirea! Recenzie „Distrugătorul de lumi” de Victoria Aveyard

Victoria Aveyard a fost autoarea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de cărțile YA Fantasy. Dacă aș reciti acum Regina roșie, probabil nu mi-ar mai plăcea la fel de mult ca la 12 ani, când devoram pe nerăsuflate primul volum. Însă tot mă cuprinde nostalgia când mă gândesc la seria de cărți.


Când am auzit prima dată de Distrugătorul de lumi, am fost puțin sceptică din cauza recenziilor negative pe care le-am citit. Am început cartea gândindu-mă că va fi Regina roșie 2.0, dar de la primul capitol mi-am dat seama că, de această dată, Victoria Aveyard a scris ceva complet diferit de ce a publicat până acum.

 

Imagine cu cartea „Distrugătorul de lumi”, printre trandafiri.
Carina Ezaru

 

Salvează lumea!

O amenințare străveche se abate asupra Tărâmului, din partea unui tiran cu o sabie furată, care dorește să aprindă așa-numitele Fuse, portaluri spre lumi periculoase. Corayne, moștenitoarea unei dinastii legendare și fiica celui mai vestit pirat, este singura care poate opri sfârșitul lumii. În ajutorul ei sare o gașcă pestriță de aliați, mai mult sau mai puțin dornici de a fi eroi, precum un războinic nemuritor, o asasină letală, un scutier dezonorat, un falsificator de documente, un vânător de recompense și o vrăjitoare misterioasă.

 

Niciun muritor în viață nu văzuse vreodată un Fus.”

High Fantasy… sau nu?

De la primul capitol, este clar că Victoria Aveyard vrea să se distanțeze de stilul ei anterior. Își încearcă norocul cu High Fantasy, creând o lume care aduce mult cu cea din Stăpânul inelelor și Urzeala tronurilor.

 


Recenziile proaspete se scriu cu ajutorul vostru!



 

Cu toate că o apreciez foarte mult pentru că încearcă ceva nou, iar lumea creată este extrem de complexă și interesantă, nu pot afirma că a reușit foarte bine să o explice. Worldbuildingul este foarte obositor pentru cititor și sunt foarte multe denumiri greu de reținut aruncate pe fiecare pagină. De asemenea, harta de la început este atât de încărcată, încât mi-a fost foarte greu să localizez orașele menționate în carte.

 

Found family

Cartea are foarte multe perspective și, chiar dacă la început au fost greu de urmărit, pe parcurs m-am obișnuit cu stilul de scriere. Autoarea a încercat să introducă trope-ul found family, însă personajele nu au fost dezvoltate suficient de bine încât să fie credibil.

 

Imagine cu cartea „Distrugătorul de lumi”, printre margarete.
Carina Ezaru

 

Coryane, personajul principal, nu m-a impresionat în mod deosebit, dar nici nu m-a deranjat. Nu mi s-a părut construită destul de bine încât să iasă din tiparele tipologiei de chosen one. Aceasta a fost situația pentru majoritatea personajelor: chiar dacă am avut perspectivele tuturor, nu am avut ocazia să le cunoaștem destul.

Dintre toți membrii găștii de „eroi”, preferata mea a fost Sorasa, asasina. Backstory-ul ei, chiar dacă încă neexplorat în totalitate, mi s-a părut cel mai interesant, iar atitudinea ei cea mai realistă.

 


Citește și CĂRTICEALĂ | „Căzuți din junglă”: Care junglă e mai periculoasă – cea urbană sau cea amazoniană?


 

De asemenea, cartea nu are (aproape) deloc romance, lucru rar pentru genul young adult. Chiar dacă sunt de acord că nu toate cărțile au nevoie de o poveste de dragoste, cred că dacă autoarea ar fi pus mai mult accent pe sentimentele personajelor, acestea nu ar mai fi părut unidimensionale. De exemplu, chimia dintre Sorasa și Dom, războinicul nemuritor, avea foarte mult potențial, care din păcate nu a fost atins în acest volum.

 

Istoria se îndoapă cu destine de femei ridicate pe culmi doar pentru a fi doborâte de bărbați care vor să le ia puterea.”

 

Răufăcătorii

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte a fost că, spre final, urmărim și povestea personajelor negative. Mi s-a părut cel mai bine scrisă. După părerea mea, autoarea se pricepe mult mai bine să scrie răufăcători și antieroi decât personaje pozitive. Sunt foarte curioasă cum va evolua acest lucru în volumul următor.

 

Imagine cu cartea „Distrugătorul de lumi”, printre trandafiri.
Carina Ezaru

 

Călătoria clasică pentru a salva lumea

Chiar dacă lumea creată a fost interesantă, plot-ul nu are absolut nimic original, iar acțiunea pornește extrem de greu. Am prevăzut aproape fiecare răsturnare de situație. Fiecare eveniment părea ceva ce am ai citit de o mie de ori. O mare parte din carte este ocupată de worldbuilding, iar din această cauză firul narativ are foarte mult de suferit.

Sunt curioasă cum va continua povestea și dacă lumea din carte va fi explicată mai bine în următorul volum. Recomand cartea dacă sunteți iubitori de Fantasy și vă doriți o lectură lipsită de romance, total diferită de Regina roșie :).


Recenzie de Carina Ezaru

Editare de Sorina Sfreja-Nemeș

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Alexandra Șteți

2
Carina Ezaru
Dintotdeauna mi-a plăcut cititul, iar de peste trei ani citesc serios, de când am pornit și contul de bookstagram. Pe lângă citit, mai când uneori la chitară, sunt pasionată de istoria modei și fotografie și mai scriu uneori câte ceva. Îmi place să mă documentez mult despre subiectele de interes.