Filmul Saltburn este catalogat drept comedie neagră, prezentând și elemente de thriller psihologic. Acest lucru este adevărat, deși filmul pare să se concentreze mai mult pe a șoca spectatorul. Are scene care pot fi catalogate ca disturbing și care au făcut senzație pe platformele de social media, motiv care i-a făcut și pe doi dintre noi să dorim să-l vizionăm.
Da, într-adevăr, scenele respective sunt șocante și dezgustătoare, și te derutează privindu-le existența în film. Nu contribuie cu nimic la conturarea vreunui personaj și încearcă mai mult să șocheze decât să arate obsesia protagonistului pentru familia despre care este vorba. În final, filmul încearcă să-ți dea un final blow drept plot twist, dar ajungi doar să te simți prost pentru că ți-a păsat de poveste.
Jocuri de putere în Saltburn
Filmul ni-l prezintă pe Oliver (Barry Keoghan), un student tocilar și emotiv, care începe o prietenie neobișnuită cu un coleg aristocrat, Felix (Jacob Elordi). Oliver este invitat să-și petreacă vara la casa acestuia din Saltburn, de unde vine și titlul filmului. Urmărim obsesia crescândă a lui Oliver pentru familia lui Felix și nivelul la care acesta se poate coborî pentru a-și atinge scopurile (pe care le aflăm doar în finalul filmului).
Chiar dacă firul narativ în sine nu ne-a fost pe plac, filmul reușește să caracterizeze familia lui Felix drept excentrică și privilegiată. Dialogul și situațiile ridicole creează o atmosferă distractivă, chiar relaxantă uneori. Ajungi să te amuzi chiar de absurditatea lor. La fel de repede ești scos din atmosfera asta când este aruncată câte o scenă complet/ mai degrabă inconfortabilă.
Citește și „The Old Oak”: Un film despre conviețuire |
Povestea a fost slab dezvoltată, deși putea fi transpusă într-un mod interesant. Au existat niște idei bune, chiar surprinzătoare, dar acestea nu au fost duse până la capăt. Spre exemplu, mi-a plăcut de Oliver, dar nu s-a intrat deloc în profunzime în ceea ce privește caracterul lui. Din păcate, totul a fost tratat doar la nivel superficial. Astfel, la finalul filmului, cred că nu îi putem înțelege pe deplin deciziile.
Perspective asupra filmului Saltburn
Am decis să văd Saltburn în principal pentru că filmul precedent al regizoarei Emerald Fennell, Promising Young Woman, a fost unul dintre preferatele mele din acel an (2020). De aici s-a tras o parte din entuziasmul meu. La asta au contribuit și actorii din film, pe care îi admir, și de faptul că mi se părea un film ușor de văzut, relaxant și amuzant.” (Carla)
Din păcate, experiența de vizionare nu a fost atât de plăcută. Într-adevăr, actorii Barry Keoghan, Jacob Elordi și Rosamund Pike au fost pe placul meu. Personajele pe care le interpretează nu sunt cele mai ofertante. Excepție face doar personajul lui Rosamund Pike, Elspeth, care e ceva mai complex, dar care nu și-a atins potențialul maxim.
Deși multe aspecte ale filmului lasă de dorit, am putut aprecia felul în care s-a folosit muzica, spre exemplu. Soundtrackul a inclus mai multe melodii pop. Consider asta relevant în contextul unui astfel de film, dedicat mai degrabă unui public tânăr.
VREI SĂ SCRIEM MAI MULTE CRONICI DE FILM?
Ne poți susține virtual chiar și de la distanță!
Un alt lucru plăcut a fost ultima scenă din film, care îl are în centru pe Oliver. Scena este inspirată de tabloul Grădina desfătărilor lumești al lui Bosch, alegere potrivită. De asemenea, melodia aleasă pentru scena în cauză este Murder on the Dancefloor de Sophie Ellis-Bextor, alt aspect care funcționează în context.
Dacă încerci, poți să te bucuri de film și să nu te concentrezi prea mult pe aspectele tehnice. Din păcate, au existat niște momente care nu prea îți permit. „În partea de decupaj și imagine se fac treceri bruște de la planuri generale sau de localizare la gros-planuri, planuri detaliu sau prim-planuri, ceea ce este deranjant. De asemenea, pe tot parcursul filmului, cadrele slab luminate (mult prea multe la număr) sunt imediat urmate de cadre de exterior, luminate din plin. Astfel de detalii se regăsesc pe tot parcursul filmului, iar asta a rezultat, pentru mine, într-o experiență de vizionare neplăcută.” (Carla)
Un gând de final pentru Saltburn
Putem înțelege de ce Saltburn a devenit atât de popular în rândul adolescenților și tinerilor. Scenele-cheie din film, care au primit o atenție deosebită pe internet, sunt într-o oarecare măsură atractive pentru un astfel de public, tocmai pentru că șochează. Totuși, contextul în care au fost puse nu este cel mai potrivit, iar povestea are multe puncte slabe.
Oricât de mult am încercat să mă conectez cu filmul și să îl folosesc strict pentru entertainment, nu am putut trece peste anumite aspecte deranjante” (Carla)
MATERIAL REALIZAT DE: Carla Pantilie și Cosmin Popa
EDITARE: Alexandra Stancu
CORECTURĂ: Iulia Dromereschi
LAYOUT: Andreea Sterea