După ce am început să-mi pun întrebări despre lumea în care trăiesc, mi-am pierdut interesul pentru versurile banale ale baladelor rock cu care am crescut. M-am împiedicat, inevitabil, de subcultura punk, dar, spre dezamăgirea mea, nu se mai știa nimic de punkerii despre care mai auzeam uneori la știri când eram copil. Parcă dispăruseră de pe fața pământului. Astfel, neavând cu cine să împărtășesc această descoperire, am pornit în căutarea motivelor pentru care muzica punk nu s-a bucurat de succes în România.
Muzica punk, așa cum o știe toată lumea, a apărut la mijlocul anilor ’70. Punk rockul, și mișcarea punk în general, reprezintă, în esență, un act de rebeliune împotriva autorității instituționalizate, oricare ar fi ea. Partea muzicală a mișcării apare ca o reacție la aspectele și convențiile muzicii rock, care cerea conformitate.
Sunetul punkului este adesea agresiv, cu ritmuri rapide, melodii distorsionate și scurte, pline de emoție. S-ar putea spune despre muzica punk că este oaia neagră a familiei de genuri muzicale ce s-au format din rock & rollul anilor ’50, mereu în contradicție cu tot ce este popular sau la modă. Deși ideile și comportamentele individuale sunt diferite între comunitățile punk din lumea întreagă, atitudinea de rebeliune rămâne piatra de temelie a acestei mișcări.
Începuturile mișcării punk în România
Am fost mereu curios de ce în România mișcarea punk nu a avut succes, dat fiind faptul că generațiile de tineri s-au confruntat mereu cu probleme de toate felurile, fie ele sociale, economice sau culturale. De obicei, aceste circumstanțe au pornit adoptarea subculturii punk de către tinerii din toate colțurile lumii.
În România, mișcarea autohtonă punk a luat naștere în Timișoara, în anii ’70, și s-a răspândit „pe sub pământ” în alte orașe din țară. A fost însă persecutată de Securitatea din acea vreme. Doar cei cărora le plăceau riscurile și țineau la principiile punk își asumau participarea în astfel de comunități. Aceste grupuri de fani înrăiți au ținut în viață punkul românesc, în ciuda pericolelor, până după Revoluție când, în final, la începutul anilor 90’, au ieșit din underground trupe precum Terror Art și Antipro în Craiova, Haos în Timișoara și Pansament în Brașov. Odată cu deschiderea granițelor spre Occident, din ce în ce mai multă lume a ajuns să se alăture acestei mișcări.
Terror Art se poate să fi fost cea mai populară trupă punk din România, mai ales în Craiova, orașul unde s-a înființat, în 1993. Stilul lor este destul de specific, integrând elemente goth rock și post-punk și păstrând acest sound pe tot parcursul discografiei. Mesajul pieselor este tipic, împotriva autorității de orice fel. Cele două albume, Plămâni de Noroi (1999) și Baricada Antifa (2000), lansate independent, au contribuit la succesul trupei chiar și pe plan internațional. În urma scandalurilor cu autoritățile și presa, Terror Art s-a desființat in 2003, lăsând în urmă amintirea unor vremuri în care se mai putea crede în schimbare.
Muzica punk în prezent
Trupele din prezent au apărut pe urmă așa numitele punk collectives, adică niște comunități prin intermediul cărora se țineau concerte și se organizau evenimente. Vremea concertelor clandestine a luat sfârșit, iar punkerii puteau participa, în sfârșit, în număr mare la evenimente deschise. Aceste colective erau de multe ori locul de întâlnire al fanilor. Acum, doar puține dintre ele mai activează.
Internetul, considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai de seamă realizări ale omenirii, fără îndoială este responsabil pentru multe schimbări în societate, fie ele bune sau rele. Dintre acestea, este notabilă reducerea interesului tinerilor pentru nenumărate activități, evenimente și organizații pentru care prezența fizică este fundamentală. Acest lucru este cauzat de infiltrarea internetului în toate aspectele vieților noastre.
NE CITEȘTI CU PLĂCERE?
Ne poți susține cu o cafea virtuală!
PUNK’S NOT DEAD!
Nu mai este necesar să participi activ, este de ajuns să consulți site-uri dedicate diferitelor hobby-uri și, în esență, e ca și cum ai fi fost acolo. Punkul este pe cale de dispariție din cauzaă că ideologia, comportamentul do it yourself, prezența fizică și cooperarea pentru atingerea idealurilor sunt interdependente. Incompatibilitatea acestora cu era internetului și a digitalizării a făcut din punk o simplă lecție de istorie muzicală, o amintire pentru cei ce au trăit-o, produsul unor vremuri care nu mai există.
Cât despre viitorul punkului, acesta este incert: post-punkul este un candidat pentru revitalizarea mișcării și alte subgenuri deja încep să capete contur. Cred că ideea din spatele punkului nu a dispărut. Cum lumea și în special România trec prin vremuri tulburi, ideea de a aduce o schimbare în societate o să rezoneze cu noile generații, și vom putea spune, în final, cu toată convingerea, că PUNK’S NOT DEAD !
Un material scris de Radu Hodrea (Engleză-Rusă, anul II, Facultatea de Litere, UBB). Radu face parte dintre cei 29 de studenți care-și fac practica în asociația noastră anul acesta. Adoră să asculte muzică și să descopere artiști pe plan local.
Editare: Ilinca Matei (coordonatoare dept. #creativ – muzică)
Corectură: Iulia Dromereschi