Adelina Levărdă în timp ce-și caută cărțile într-o librărie

Reflecting on my 2021. Eseu personal

De obicei, când încep să scriu un articol, îmi transform emoțiile într-un bumerang și aștept să văd când se va întoarce și unde va lovi. Acum, prin rândurile pe care le aștern aici, încerc să construiesc un bumerang diferit, mai palpabil. Hai să-l numim 2021.

Ade în aer liber, foto din arhiva personală
Ade în aer liber, foto din arhiva personală

La finalul unui an vedem mereu trendurile de pe YouTube sau Instagram intitulate Reflecting on my year – colaje de emoții, amintiri, imagini, melodii, versuri și lecții pe care a trebuit să le deprindem, fie că ne-a plăcut, fie că nu. Ce citiți acum este modul meu de a-mi înțelege existența caleidoscopică, rulată ca un film marca 2021.


Acestea sunt cele mai valoroase descoperiri acumulate în douăsprezece luni conturate de trăiri intense, adesea contradictorii:

Am nevoie de timp ca să cresc

Planeta nu poate fi oprită și nu vom putea coborî din ea ca dintr-o ceşcuţă dintr-un carusel care ne amețește în timp ce țipăm de fericire. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să își ia masca de supererou sau supereroină și să încerce să oprească timpul, să fure câteva clipe în fiecare zi pentru a realiza ce simte, de ce se simte într-un anumit mod sau de ce îi vine să răstoarne lumea, la fel cum făcea în copilărie cu piesele de lego. Înainte să ne oglindim în oameni trebuie să știm cum să ne oglindim în noi.

E frumos să fii vulnerabil

Cine ar fi fost Ade de anul acesta dacă nu ar fi acceptat momentele de plâns la birou, în maşină, pe canapea sau chiar într-un apel video? Cine ar fi fost Ade dacă nu ar fi învățat să se deschidă, în ritmul ei, în fața oamenilor care o fac să se simtă în siguranță? Unde ar fi ajuns Ade fără zilele de binge watching „Urzeala Tronurilor”, cu boluri de popcorn și parteneri de nădejde, sau fără orele pierdute pe corăbii, prin palate sau deșerturi, prin birourile scriitoarelor de acum câteva secole, biblioteci ascunse în noapte și nu numai. Nu am un răspuns la aceste întrebări și nici nu știu dacă într-adevăr îmi doresc unul.

Ade în leagăn, foto din arhiva personală

Nu vei pierde niciodată anumite inimi

A simți că pierzi pe cineva drag doar în câteva momente, fără să-l fi strâns pentru ultima dată în brațe, este una dintre cele mai dureroase forme de agonie. Nu poți opri ruleta care se învârte necontenit, cu puterea lacrimilor tale la pătrat, iar speranța nu e îndeajuns de puternică să zdrobească acul. Ruleta se va opri singură și-ți va da senzația că ai pierdut tot, dar e doar un truc.

În noiembrie 2021  mi-am dat seama că inimile care ne iubesc nu ne părăsesc niciodată.

Familia ţi-o defineşti singur(ă)

A trebuit să părăsesc acel acasă în care am simțit că pot să fiu eu însămi, în fiecare zi, de când eram la înălțimea genunchilor mamei.  Am intrat în colective unde încă descopăr dacă m-am integrat sau nu, iar a-ți lua rămas-bun și a saluta noi lumi au fost două acţiuni care s-au întrepătruns, menținând un ritm constant.  M-au făcut să mă întreb unde mi-e locul. Surprinzător, de fiecare dată răspunsurile au venit inconștient, căci mereu m-am simțit chemată de familia pe care am ajuns să mi-o construiesc.

Adelina Levardă îmbrățișează un copac
Ade îmbrățișează un copac, foto din arhiva personală

Familie = oamenii de care nu sunt legată (neapărat) prin sânge, dar care devin un fel de acasă.

Fii spontan și ascultă-ți pasiunile!

Te arunci în gol pentru că așa

Afli dacă poți să zbori

– Piesa Fluture de noapte

Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat în 2021 a fost declanșat de spontaneitatea mea tipică și de conștientizarea a ceea ce îmi place să fac: să vorbesc mult (dezbatere, dialoguri, cluburi, conversații de zi cu zi cu o cană de cafea etc., etc.), să citesc, să scriu și să descopăr oameni pasionați, creativi, deschiși, care strălucesc prin felul lor de a fi. Aşa am ajuns să fac parte din AIVI, o asociație specială, o echipă unită și o familie vulpicească plină de sens și culoare.

Nu știu ce ne rezervă viitorul (de fapt, știu câte ceva și abia aștept ca totul să prindă viață), dar mă bucur că sunt aici.

Dear 2021… you were a battle!

Dear 2022, you are not ready for us!

Ade traversând un pod în natură, foto din arhiva personală
Ade traversând un pod în natură, foto din arhiva personală

O retrospectivă de Adelina Levărdă (redacția #iași)

Editare: Iulia Dromereschi

Fotografii din arhiva personală a autoarei
3
Adelina Levărdă
Sunt Adelina, o cititoare cu normă întreagă şi un omuleţ colorat care adoră căţeii. În ghiozdan îmi car doar visurile şi cărţile, deşi nu aş refuza o cafea la pachet!