Prima dată când am citit titlul cărții „Casa de pe Riviera”, de Natasha Lester, publicată la editura Nemira în 2021, mă așteptam să fie vorba despre clasica poveste de dragoste franceză. Am fost surprinsă să aflu că nu e deloc așa.
Éliane Dufort este o tânără pariziană care încearcă să-și urmeze visul de a deveni artistă, în timp ce are grijă și de familia ei. Se îndrăgostește de Xavier Laurent, un bun prieten din copilărie, și totul se destramă când cel de-Al Doilea Război Mondial bate la ușa Franței.
Dar povestea sare, mai apoi, în anul 2015. O întâlnim pe Remy Lang, care a moștenit o casă pe Riviera când a fost dată spre adopție. Aceasta știe puține despre originile ei, dar nici nu se poate gândi la asta. Fiica și soțul ei au murit într-un accident de mașină, iar ea s-a izolat în Saint-Jean-Cap-Ferrat pentru a putea procesa trauma pe care o trăiește.
Cartea a apărut la Editura Nemira, în traducerea din limba engleză a Iuliei Dromereschi
O poveste despre dragoste, suferință și sacrificiu
Dacă la început pare că dragostea va învinge, este parțial adevărat. Însă nu cum am vrea noi să fie. Cartea este plină de referințe la opere de artă. Motivația personajelor principale de a lupta contra naziștilor care ocupaseră Franța, respectiv Parisul, este de a salva cât mai multe opere din mâinile lor și de a le cataloga pe cele furate de la evrei pentru a le putea restitui.
Éliane și Xavier trec prin mai mult decât e omenește posibil. Éliane își pierde aproape toată familia, cu excepția fratelui Luc și a surorii Angelique. Xavier trebuie să mintă și să joace jocul naziștilor pentru a putea strânge cât mai multe informații pe care să le trimită în Marea Britanie în speranța că vor putea opri mai repede războiul.
Citește și „Am întâmpinat prima bombă în pat, cu mâinile sub cap, dar cu inima undeva pe jos”. Portret de fost luptător în teatrul de operațiuni
Éliane trebuie să se prefacă a fi o pariziană prostuță, interesată doar să intre în grațiile naziștilor și care vrea să îi ajute cu clasificarea operelor de artă. Dar face un joc periculos, care nu o singură dată o va pune în pericol. Similar, Xavier face tot posibilul pentru a ajuta, pe la spatele naziștilor, oamenii din Rezistență.
Dar cine este Remy?
La un moment dat, povestea se întrerupe și suntem în anul 2015, iar acum suferim alături de Remy. După pierderea soțului și a fetiței, aceasta încearcă să se refacă, bucată cu bucată, și să se ierte pentru că ea a supraviețuit și ei nu.
Remy va învăța să aibă compasiune față de sine. Va învăța să iubească din nou și să simtă și altceva în afară de durere și vinovăție. Pe lângă asta, Remy va începe să învețe cine este: cine au fost cei ce au deținut casa de pe Riviera și care sunt originile sale, toate astea în timp ce este susținută de Adam Henry-Jones, care se îndrăgostește iremediabil de ea.
Nu va fi ușor pentru Remy să-și accepte rădăcinile, să își adune tăria să trăiască mai departe, purtând povara tuturor deceselor despre care află și care, pentru o secundă, îi întunecă mintea, făcând-o să se desprindă de lume. Dar o lumină tot va apărea pentru a o scoate din întuneric.
Impresii generale
Nu vă așteptați să închideți cartea fericiți sau măcar mulțumiți. Este o poveste despre orori ale războiului scrisă altfel. Arată agresivitatea asupra artei, a culturii, a ceea ce ne face să fim oameni, asupra spiritului liber și asupra oamenilor deopotrivă. Arată ceea ce trebuiau să îndure femeile și tinerii și care erau sacrificiile care se făceau în numele artei și în numele iubirii.
Dar, în același timp, este o carte despre iubire pură, despre sacrificiu în numele acesteia și pentru aceasta. Este o carte care te va face să plângi din cauza nedreptăților, din cauza faptelor reprobabile de care oamenii sunt în stare.
Este o carte despre război, dar și despre prezent, așa că puneți-vă centurile, pentru că va fi o călătorie impresionantă.
Recenzie de Alexandra Șteți (departamentul #cărticeală)
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Teodora Dumitroaea