Foto cu cartea „Stelele de la picioarele noastre”
FOTO Alexandra Șteți

Premiile Vox #1. „Stelele de la picioarele noastre”

Toți am fost copii cândva, sau încă suntem. Dar viețile noastre nu sunt deloc la fel. Poate facem parte din categorii sociale asemănătoare sau poate avem aceleași pasiuni, dar fiecare ne ducem povara, cu care trebuie să ne obișnuim. Asta încearcă să ne învețe cartea Stelele de la picioarele noastre, scrisă de David Barclay Moore și apărută la Editura Corint Junior în 2021.


Deși cartea pare scrisă pentru copii și tineri adolescenți, poate fi citită și apreciată indiferent de vârsta cititorului. Autorul conturează simplu, dar eficient, viața din cartierul St. Nick, parte a marelui oraș New York. 

 

Alegerile noastre contează

Aș vrea să încep această recenzie cu ultimele cuvinte ale cărții: „De atunci am învățat cel mai important lucru: viața ta poate fi suma alegerilor tale. Tu ești suma alegerilor tale.” Aceste cuvinte sunt spuse de protagonistul nostru, Wallace, un copil de numai 12 ani. Un copil de culoare dintr-un cartier afro-american aflat într-o zonă a orașului populată de bande, agresivitate și droguri.

 

Imagine cu coperta frontală a cărții „Stelele de la picioarele noastre”.
FOTO Alexandra Șteți

 

Cuvintele pe care le-am menționat sunt o învățătură la care ne gândim că n-ar trebui să aibă acces atât de repede un puști de 12 ani. Procesul prin care trebuie Wallace să treacă pentru a le înțelege singur este dureros, și îl maturizează înainte de vreme.

 


Află povestea Premiilor Vox susținându-ne:



 

Lumea mea este o lume fantastică

Dar să ne întoarcem acum la început. Lolly, așa cum este el poreclit în aproape toată cartea, îl pierde pe fratele său, una din cele mai importante persoane din viața lui. El intrase într-o bandă și, în urma unor evenimente, a fost împușcat. Lolly nutrește multe sentimente, pe care le întâlnește orice om atunci când cineva drag lui moare. Dar, fiind copil, nu înțelege exact ce și de ce simte.

Tot ce știe el este că pasiunea pentru lego îi umple golul din suflet, pe care îl simte tot mai des. Până în acel moment, avea seturile lui, făcute corect, după manualul primit. Dar, în seara de Crăciun, se apucă să le distrugă pe toate. Simte că ar putea să facă altceva, ceva care se află în mintea lui. În dar, de Crăciun, iubita mamei sale îi aduce doi saci de lego, iar acest lucru îl face pe Lolly să își înceapă proiectul: orașul din imaginația lui.

 

Imagine cu coperta frontală a cărții „Stelele de la picioarele noastre”.
FOTO Alexandra Șteți

 

Curând, reușește să mute acest proiect într-una din camerele clădirii în care merge pentru after-school. Devine un mod prin care directorul, cu pregătire psihologică, încearcă să îl încurajeze pe Lolly să accepte realitatea în care fratele lui nu mai este. Iar aici va începe să construiască nu doar clădiri, ci și povești impresionante.

 

Prietenul neașteptat

La after-school există o fetiță, poreclită de copii Big Rose, deoarece este mult mai înaltă și solidă față de ceilalți. Tăcută, rezervată, speriată chiar de interacțiunile cu alți copii. Un copil cu nevoi speciale, după cum spune Lolly adesea. Într-o zi, îi invadează spațiul, îi ia din lego și începe să construiască, deși nu fusese invitată.

Lolly nu prea acceptă, simte nevoia să fie răutăcios cu ea. Această răutate face ca bolovanul din interiorul lui să se micșoreze. Dar Rose este un copil impresionant. Curând, Lolly va fi stupefiat să își dea seama că aceasta reușește să reconstruiască din memorie clădirile din cartierul St. Nick.

 

Citește și „Umbra lui Caravaggio, mult-așteptatul film realizat de Michele Placido, din 8 decembrie în cinema”

 

Găsindu-și o pasiune comună pentru arhitectură, aceștia încep să își petreacă sâmbetele prin oraș, căutând clădiri interesante despre care să discute. Chiar dacă Rose nu vorbește prea mult, Lolly se simte bine în compania ei.

 

Moartea văzută prin ochii unui copil

Lolly va deveni Wallace la finalul cărții. E ca un fel de creștere în rang dată de maturitatea pe care ajunge să o dobândească. Asemenea oricărui om care a pierdut pe cineva, trece prin toate etapele. Durerea imediată și acută, negarea, speranța că în orice moment i se va spune că totul a fost o farsă. Se așteaptă să își vadă fratele în locurile unde obișnuiau să meargă împreună.

Mai apoi, începe să se învinovățească. Se certase cu fratele lui înainte ca acesta să moară. Într-un fel, simte că dacă ar fi luat alte decizii, poate acesta ar mai fi trăit. Dar, în realitate, toți ne învinovățim când cineva drag moare, fie că ne atribuim vina pentru moartea sa, fie că ne atribuim alte lucruri, ca și cum încercăm să determinăm dacă era sau nu în puterea noastră să facem ceva.

 

Imagine cu coperta frontală a cărții „Stelele de la picioarele noastre”.
FOTO Alexandra Șteți

 

La final, Wallace începe să dea sens morții fratelui său. Începe să uite lucrurile negative despre el și să îmbrățișeze acea imagine a fratelui grijuliu, fără să ignore însă greșelile pe care acesta le-a făcut. La cei 12 ani, găsește puterea de a folosi moartea fratelui său ca pe un prilej de a deveni un om mai bun.

 

Concluzii

Oricine a pierdut vreodată pe cineva drag se va regăsi în micul Wallace. Eu însămi nu am putut să nu mă văd în unele ieșiri ale sale. Fiind adultă, emoțiile mele au fost ceva mai ușor de înțeles. Dar, pentru un copil, durerea și suferința se pot transforma ușor în ură și agresivitate sau dorință de răzbunare pe lumea care ți-a luat ce aveai de preț.

Această carte poate fi utilă copiilor, care pot învăța că, uneori, o pasiune te poate transforma într-un om mai bun. Le este utilă și adulților, pentru a înțelege procesele prin care trece un copil și, poate, cum să îl ajute într-o astfel de situație.

Dar, în final, este o carte despre înțelegere, acceptare și viață. Stelele de la picioarele noastre nu sunt altceva decât oameni care mor, dar nu dispar niciodată.


O recenzie de Alexandra Șteți (departamentul #cărticeală)

Editare de Sorina Sfreja-Nemeș

Corectură de Iulia Dromereschi

Layout de Alexandra Șteți

Această recenzie face parte din seria dedicată cărților nominalizate de echipa noastră la Premiile Vox, un proiect amânat suficient ca acum să sperăm că va fi primit cu bucurie.

1
Alexandra Șteți
Doctorandă în Filosofie, cu un interes sporit pentru jocuri video, cărți de toate felurile și arte plastice. Ador să învăț lucruri noi, să experimentez atât fizic, cât și virtual, și sper să pot scrie despre multe lucruri și să ajut mulți oameni.