Pescuit la scrumbie pe Dunăre FOTO natgeo.ro

Povestea unui sfârșit de iarnă. Cum întâmpină ucrainenii dobrogeni primăvara (II)

Suntem în Postul Paștelui, iar mult prea plictisitoarea iarnă dă semne că ar vrea să renunțe la armele ei devenite enervante și să facă loc primăverii dulci și optimiste. Toate gospodinele așteaptă cu nerăbdare momentul în care se va încălzi suficient încât să mai lustruiască lucrurile și la exterior, nu doar în interioriorul casei.

Deja s-au săturat cu toții de vizionarea celor mai anoste și mai neliniștite filme, seriale și bălăcăreli politice fără sens și se gândesc la ce lucrări să mai facă în casa și curtea lor. Și mai ales cum va decurge sezonul pescăresc în acel an, cum este cazul pe plaiurile natale. Pentru că forța cea mai mare în Deltă este peștele, nu-i așa?


 

După Duminica Vameșului și Fariseului începe imediat Peredkusna (săptămâna gustărilor), în care este permisă mâncarea tuturor alimentelor, indiferent de originea lor. Tot atunci se fac și ultimele nunți înainte de post. La sfârșitul săptămânii este Duminica Fiului Risipitor, iar după aceea începe Miasopusna (săptămâna cărnii; lăsatul secului la carne), în care oamenii încep să renunțe la carne, dar mănâncă în continuare brânză, lapte, ouă, pește și ulei. În sâmbăta acestei săptămâni este marcat praznicul Moșilor de iarnă (Vselenska miasopusna pomenalna subota – Pomenirea tuturor adormiților din sâmbăta săptămânii cărnii), sau mai simplu Pomenalna subota (Sâmbăta pomenirii morților)).

casa cu pelicani pictata din sfantu gheorghe
FOTO Iulia Dromereschi. Sfântu Gheorghe în 2021

În această zi, sunt pomeniți toți cei dragi care au plecat din această lume, iar oamenii se roagă ca Dumnezeu să odihnească sufletele celor adormiți în Împărăția Cerurilor. Dimineața se merge la biserică, unde are loc parastasul, unde preotul se roagă pentru odihna și iertarea păcatelor tuturor celor plecați dintre noi. Se aduce un coșuleț unde sunt puse coliva (kolevo), vinul (veno), cu care preotul va stropi coliva la finalul slujbei, iar cei care vor primi de pomană vor vărsa la rândul lor câțiva stropi pe pământ, pentru ca morții să aibă viață ușoară în ceruri, lumânarea (svicika), care va sta aprinsă toată slujba pentru ca fumul grijii noastre să ajungă la cei adormiți, pomelnicul (haramatka), care îi va fi dat părintelui pentru a rosti numele celor care vrem să-i pomenim și să amplifice rugăciunea pentru ei. De asemenea, sunt aduse diverse fructe (mere, pere, portocale, banane etc.), plăcințele, biscuiți și prăjituri de post etc.

Număr impar de feluri de mâncare

După ce ajung acasă, femeile gătesc clătite (blinții). Prima clătită este pusă în colțul de sus al camerei, unde se află icoana (spațiu numit pokutea), iar restul sunt împărțite de pomană copiilor și nevoiașilor. Tot atunci sosește și primul moment așteptat cu nerăbdare: cel al curățeniei generale în casă și în curte, pentru a întâmpina ultima duminică și prima săptămână a postului așa cum se cuvine. Spre după-amiază, se merge la cimitir, unde se curăță mormintele celor dragi și se dă de pomană celor prezenți. Seara are loc o cină în amintirea celor răposați, unde participă cei ai casei, se pune o față de masă curată, iar pe aceasta platourile cu mâncare proaspătă, fără carne, în frunte cu coliva și cucheaua. Este important ca numărul felurilor de mâncare să fie impar.

Clătite ucrainene cu brânză FOTO ukrainefood.info

Pomenalna subota este marcată de o atmosferă liniștită, ca sufletele celor adormiți să nu fie deranjate și supărate. Nu ne distrăm, nu se fac petreceri și nici treburi agricole. În ciuda semnificației triste, oamenii nu trebuie să fie mâhniți, deoarece în acea sâmbătă sufletele morților primesc mângâiere și liniște de la cei din lumea pământească, prin rugăciunile lor. Nu se refuză nici o pomană și nici un ajutor, refuzul fiind considerat chiar o ofensă la adresa celor trecuți în neființă. De asemenea, nu este bine să atingi lucruri personale dintr-o altă casă decât cea a ta.

Duminica înfricoșătoare

La o zi după Moșii de iarnă, vine Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (Neghilea pro Strașnei Sud, sau cum este mai bine cunoscută în popor, Strașna Neghilea, Duminica Înfricoșătoare). Duminica aceasta este a modestiei, a cumpătării și a reflecției continue asupra temei din această zi: ce răspuns vom primi la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos? Se prăznuiește momentul viitor în care Hristos va veni, în slava Sa, să judece viii și morții după măsura greșelilor făcute în viață, iar cei buni vor fi separați de cei răi, astfel încât cei buni vor sta la dreapta, iar cei răi la stânga. Cei buni vor merge în rai, iar cei răi în iad. Ca de obicei, se merge la biserică, iar după slujbă se stă acasă alături de familie. Se mănâncă modest, fără multe feluri de mâncare și evident, fără carne. Nu se face curat, nu se spală, nu se fac treburi pescărești și agricole, nu se fac petreceri și nu se merge în vizite, ci se aprinde o lumânare la icoană și are loc un moment de rugăciune în familie, bo Spasiteli preide nas sudete, i me treba budemo hotovi (deoarece Mântuitorul trebuie să vină să ne judece, iar noi trebuie să fim pregătiți).

Iarna în canalele Deltei FOTO coltisorderomania.ro

Iar seara, la lumina candelei, toți ai casei trebuie să asigure priveghiul până târziu, spre dimineață, deoarece se crede că atunci Hristos poate veni pe pământ să facă judecată, iar lumea să se isprăvească. Apucând sănătoși dimineața de luni din Masleana (Săptămâna Brânzei/Albă), toată lumea se spală și se închină la icoană, mulțumindu-i lui Dumnezeu că sunt sănătoși și că Judecata nu a venit ca să-i suprindă nepregătiți: Țe useidna! (A venit săptămâna!).

Săptămâna Albă

În Lunea Masleanei se juca Colotca, în semn de bucurie și mulțumire pentru prekrasnei deni, iakii Hospod dau („ziua frumoasă care a dat-o Domnul”). În rolurile principale ale jocului erau flăcăii și fetele necăsătorite, care erau vizitați de cei mai bătrâni. Aceștia le puneau tinerilor pe spate prosoape/ștergare, apoi tinerii erau trimiși să umble prin sat, de la un capăt la altul, pentru a aduna cât mai multe prosoape. Ei erau veseli și le plăceau să se mândrească că au Colotca (deși ar fi trebui să fie cât mai calmi) și pentru acest lucru erau răsplătiți de bătrâni (care așteptau la porți) cu câte un prosop. În acest timp, femeile pregăteau acasă mâncarea pentru masă: pilaf cu legume, tocană de legume, plăcintă cu brânză etc.

Citește și: Cum întâmpină ucrainenii dobrogeni primăvara (I)

Se adunau vecinele la masă, iar aceasta era acompaniată cu un rachiu tare, care era pe gustul tuturor femeilor. Seara, când bărbații terminau munca, se pregătea ciorba de pește, și se distrau până în noapte. La cină, două dintre femeile cele mai hazlii numărau prosoapele adunate de tineri, iar dacă erau în număr impar, cavalerul/domnișoara se căsătorea în acel an, iar dacă era par rămânea și în acel an necăsătorit/ă. A doua zi, se mâncau resturile rămase din ciorbă, adunându-se la fel ca în ziua precedentă într-o casă și cântau, și se distrau.

Spre sfârșitul săptămânii, mulțimile de oameni se deghizau în animale, vânători, clowni, aristocrați, meseriași și în alte haine reprezentative pentru diverse categorii sociale și umblau prin sate chiuind și dansând pentru a alunga iarna și a atrage venirea primăverii. Era larg răspândită o vorbă care încununa tot acest obicei: Martie în casă și puricii afară!

Iertarea, literă de lege

Sfârșitul acestei săptămâni și sfârșitul petrecerilor și perioadelor haioase pre-post aduce Duminica Lăsatului sec de brânză, numită și Proșcena neghilea (Duminica Iertării). O duminică importantă, în care tristețea și răutatea curg lin către marea sfârșitului, iar iertarea, compasiunea și empatia își fac sălaș în sufletele tuturor, în nădejdea unui post bun și ajungerii cu bine către praznicul luminat al Învierii Domnului. Era ultima zi în care se mai putea petrece, iar o păpușă, întruchiparea iernii necurate, era arsă pentru ca dulceața primăverii să pătrundă în toate casele creștinilor.

În Duminica Iertării, oamenii își cer iertare pentru greșelile lor FOTO lviv.vgorode.ua

Iertarea tuturor greșelilor de peste an (și nu numai) era principala semnificație a duminicii. De aceea, se merge pe la casele tuturor rudelor, vecinilor și prietenilor și li se cere iertare pentru toate păcatele săvârșite. Cel care primește iertarea spune Prostei mene! (Iartă-mă!), iar cel care dă zice Boh prostechi i ia proșceaiu! (Dumnezeu te iartă, și eu te iert!). Iertarea din această zi simbolizează curățirea sufletului și pregătirea pentru Postul Mare. Ziua trece alături de cei dragi, se mănâncă produse din brânză, se bea și facem ultima petrecere cu prietenii înainte de post. Mâncarea rămasă în acea zi se dă animalelor din gospodărie. Nu se muncește și nici nu se ceartă.

 

Citește și: Crăciunul ucrainean în nordul Dobrogei: obiceiuri și tradiții

Și gata, a venit și postul! Și cum a văzut că a venit, iar doamnele și domnii s-au dovedit harnici, organizați și mereu cu zâmbetul pe buze, generalul Iarnă, Mama Oboseală și fiii lor încep să se înfricoșeze de atâta bucurie și își retrag ușor trupele demoralizate, lăsând biruința în mâna primăverii dulci. Din când în când, până la jumătatea postului, mai încearcă strategii de revanșă, generalul Iarnă efectuând exerciții militare printre nori și acoperind iarăși satul cu un strat gros de albă cenușă.

Primii pași ai primăverii

Deși reușește să întârzie planul cetățenilor, frigul capătă din ce în ce mai multă lasitudine și nevroză, și cade îngenuncheat la picioarele primăverii calde. Odată cu primăvara, încep și treburile în grădină. Gospodinele etalează primele semințe de ceapă, ridichi, morcovi, ardei etc. în mititelele, dar îngrijitele lor grădinițe, cât de mari a vrut Domnul să fie, iar apoi recompensează căsuța bătrânească pentru acoperișul dat în perioada rece, cu o îmbunătățită arătare. Se văruiesc casele, se schimbă covoarele și așa mai departe.

FOTO Iulia Dromereschi. Cherhana din Deltă, primăvara 2021

Pe de altă parte, bărbații sunt nerăbdători să înceapă primul sezon pescăresc major din an, cel al scrumbiei. Își aranjează la punct setcile confecționate din ațe subțiri, care vor fi fixate de la un mal la altul al apei și care vor atrage la poalele lor trupuri acvatice de scrumbie, în timp ce mai ascultă câteva acorduri băștinașe, iar consoartele dau luciu hainelor îmblănite care le vor purta în lupta lor pentru bunăstare. Depinde în foarte mare de captura halieutică cum va decurge financiar anul, dacă vor avea bănuți pentru masa de Sărbătorile Pascale, pentru renovarea caselor înainte de sezonul turistic, pentru întreținerea copiilor, mai pe scurt, pentru a-și croi ziua de mâine. Din pricina aceasta, importanța economică a scrumbiei nu este deloc de neglijat. Iar acest proces de croire este unul anevoios.

Testul frigului

Într-o vreme în care majoritatea tinerilor urăsc trezitul la ora șapte dimineața și își pun chiar și șase alarme într-un interval de câteva minute pentru a fi siguri că vor pleca în două picioare la studii, trezitul obligatoriu la ora două-trei dimineața pentru a-ți asigura rândul pentru aproximativ o oră – o oră și jumătate de pescuit pe Dunăre, într-un locaș bine stabilit, destinat pescuitului scrumbiei și supraviețuirii, în condiții deloc prielnice în care vremea e mai rece și mai umedă decât de obicei (primăvara în Deltă se înregistrează cele mai mici temperaturi din țară – chiar mai mici decât în unele stațiuni montane, din pricina acțiunii curenților Mării Negre), iar trasul setcilor nu este cea mai ușoară sarcină de efectuat, este un veritabil act de eroism, mai ales în timpurile noastre, când și pescarii se împuținează, și scrumbia pare să nu mai poftească în Dunăre la același nivel ca în anii anteriori pentru a-și depune icrele, căci din acest motiv scrumbiile sunt prezente primăvara în „regina Europei”, pentru reproducere.

Pescuit de scrumbie FOTO adevarul.ro

Legile care se dau din luxuriante divane nu mai țin deloc cu eroii noștri, fiind de multe ori nedrepte, iar acest lucru accentuează raritatea unui meșteșug foarte comun, încă de la întemeierea satelor deltaice. În schimb, o vorbă latinească spune: Dum spiro, spero (Cât respir, sper). Așa sperăm și noi cât timp trăim că cea mai veche și importantă ocupație a ucrainenilor dobrogeni nu va păli niciodată.


 

Sărbători înainte de post

Acum, că am ajuns în Postul Mare, aș vrea să nu trec cu vederea câteva sărbători pe care ucrainenii le cinsteau înainte de intrarea în post:

  • Sfinții Trei Ierarhi – Trioh Sviatih (12 februarie[1]). Sărbătoarea troiței unite de arhierei, care în sec. IV au schimbat soarta creștinismului prin scrierile lor: Vasile cel Mare (Vaseli Velekii), Ioan Gură de Aur (Ioan Zlatust) și Grigorie Teologul (Hrehorii Bohoslov). În această zi, ucrainenii se rugau pentru împăciuirea vrăjmașilor, aprinzând trei lumânări la icoana din casă. Nu se muncea în grajduri, nu se mergeau la ferme și nu se îngrijeau ogoarele. Se considera că animalele pădurii își prăznuiau nunta, luptându-se între ele pentru împerechere. De aceea nu se mergea în pădure în acea zi, să nu fie observați de ochii animalelor rele. Punerea unor șosete vechi la ușă ierta toate certurile și îi împăcau pe oameni. De la Trioh Sviatih, se începea cântarea cântecelor numite vesneanke, cântece care prevestesc primăvara.
FOTO Ortodoxia.me. Sfinții Trei Ierarhi
  • Întâmpinarea Domnului – Stritenia Hospodnioho (15 februarie). Prăznuirea întâmpinării de către dreptul Simeon al lui Hristos la intrarea în templul din Ierusalim, la 40 de zile după nașterea sa. Sărbătoarea marchează începutul muncii „fără lampă”, semn că soarele începea să lumineze mai mult cerul și pământul. La biserică se sfințea apa, și fiecare familie aducea câte o lumânare specială, numită hromnecica. Sfințită fiind, aceasta se aducea acasă și era aprinsă la icoană în timpul furtunilor, ca oamenii și animalele să fie protejate de fulger, ca revărsările apei din primăvară să nu vină peste curți și ca să nu zdrobească gheața copacii. Apa sfințită de Stretenie era apărătoare împotriva bolilor, dar mai ales împotriva coșmarurilor, și era dată și animalelor. Se spune că, de Întâmpinarea Domnului, iarna se întâlnește cu primăvara și se ceartă încotro s-o apuce fiecare, cine să plece și cine să rămână. Dacă spre seară era cald, primăvara câștiga, dar dacă era rece, iarna rămânea.

Minunatul mucenic bătrân

  • Sfințit Mucenic Haralambie – Sviatei sveașcenomucenic Harlampii (23 februarie). Cel mai bătrân mucenic prăznuit de creștini, martirizat în timpul împăratului roman Septimiu Sever, la vârsta de 113 ani. Sfântul Haralambie este ocrotitorul celor înfometați, apărător împotriva bolilor și păzitor al celor depresivi și anxioși. În această zi, vesna zahleadati u dvir” (primăvara se uită în curte), ceea ce înseamnă că iarna începe treptat să plece din peisaj, înghețurile fiind slabe. Astfel, de Sf. Haralambie are loc Povorot na vesnu” (Întoarcerea spre primăvară). Bărbații nu făceau munci grele în această zi, deoarece se credea că puteau să se îmbolnăvească. Nu se mâncau raci, somn, sturion și orice pește fără solzi, doar la 23 februarie întâmplându-se acest lucru. Semnificația era legată de apărarea de o posibilă moarte subită, fără spovedanie și împărtășanie. Cine se încumeta să mânânce acestea atunci, peste ei venea o boală cumplită. Sfântul Haralambie a fost și este un sfânt destul de popular printre ucrainenii dobrogeni, ca ocrotitor al celor bolnavi și apărător al creștinilor împotriva duhurilor rele. Oamenii se rugau la acesta pentru ca să fie izbăviți de foamete, boală și de puterea diavolească.
Icoana Sfântului Haralambie FOTO Arhivă personală Alin Varenic

La noi în sat, în partea dreaptă a catapetesmei, ultima icoană de la fereastră înfățișează un bătrân sfânt cu barbă lungă și căruntă, ținând Sfânta Evanghelie în mâna dreaptă. Nimic neobișnuit până aici, pentru un sfânt episcop. Dar uitându-ne mai jos, putem observa că picioarele înțelepte ale sfântului calcă o dihanie maronie, goală și cu o vizibilă statură de resemnat. De mic, acea icoană mi-a atras atenția, nu numai datorită acelei arătări rele înfrânte de puterea binelui, dar și pentru caracterul moralizator al ei, că Sf. Haralambie, prin buza care laudă cele bune, pune stavilă legiunilor răului, readucând pace și mântuire în lume. Răul, oricât de stăpân ar fi pe mintea omenească, este doborât în final de virtuțile creștine, de chibzuința oamenilor buni, de blândețea cerească. O icoană de-a dreptul emblematică pentru gândurile noastre bune: binele învinge, iar binele va fi mult mai bogat decât a fost înainte! Prin aceasta, sfântul ocupă un loc special în rugăciunile oamenilor de la capătul Deltei Dunării, și nu numai, mai ales că icoana le arată și astăzi oamenilor puterea binelui.

Și am isprăvit și cu această parte. Și generalul Iarnă se pregătește de plecare. Satele se trezesc din lunga hibernare iernatică, și se pregătesc pentru cea mai mare sărbătoare a primăverii, Paștele. Sper ca de obicei că ați aflat lucruri interesante despre cultura noastră și că așteptarea a meritat. Dar nu s-a terminat încă, nedaleko cervone iaieciko! (Oul roșu nu se află departe!)

[1] Datele sărbtorilor sunt puse conform calendarului iulian, ținut de ucraineni.


 

Un material de excepție, realizat de Alin Varenic (17 ani) – redacția Sfântu Gheorghe (Deltă)

Editare: Radu Eremia

Corectură și layout: Iulia Dromereschi

2
Alin Varenic
Iubitor de istorie și cultură. Păstrez zestrea strămoșilor mei ucraineni.