Din 1986, festivalul Posada Rock are loc anual la Câmpulung Muscel. Numărul de oameni care vin să trăiască atmosfera aparte crește progresiv. Se bucură de o porție de mici buni și văd atât trupe underground, cât și mai cunoscute, de pe scena diversă și mereu în evoluție a rockului românesc și internațional.
Dacă în prima zi ne-am axat pe spațiul propriu zis și atmosfera din cadrul festivalului Posada Rock, în a doua zi ne gândeam să vă povestim mai multe despre oamenii din spatele evenimentului. Fie că e vorba de artiști, organizatori sau simpli spectatori, nu contează. Suntem aici să vă spunem despre toată lumea!
Despre Iulian Agapie – pictor la Posada Rock
Chiar dacă vremea nu a ținut cu noi nici azi, ne-am îndreptat cu pași repezi spre Iulian Agapie. El este unicul pictor al festivalului care își folosește talentul pentru a face picturi pe baza pieselor cântate de trupe. Am vorbit cu dumnealui despre tot procesul și despre ce înseamnă a fi pictor la Posada.
Iulian pictează de foarte mult timp, însă a clădit acest proiect (numit Paint per Song) în 2017. Este inspirat atât de trupele de pe scenă, cât și de public. Obișnuia să deseneze pe pânză, dar în acest an a decis să cocheteze cu metalul, glumind cu noi că: „Now I’m painting on metal, literally!” Când pictează, Iulian simte, pe lângă muzică, ușurare.
Pentru mine, este o terapie prin care am scăpat de depresie. Cred că tot proiectul a început de la depresie și mă relaxează total. Picturile pe care le fac aici reprezintă nu doar un exercițiu de concentrare, dar și de creativitate.
Iulian s-a îndrăgostit de muzica rock încă din liceu, începând cu trupe precum Queen și Iron Maiden, iubind toate piesele și albumele trupelor. Piesa lui preferată de la Queen este My Melancholy Blues.
Mesajul lui Iulian pentru iubitorii de muzică rock este: „Să vă plătiți biletele, căci în modul ăsta vă susțineți trupele!”
Dacă vreți să vedeți mai multe capodopere de-ale lui Iulian, vă invităm să aruncați un ochișor și la pagina lui de Facebook.
Despre Răzvan Brăileanu – organizator la Posada Rock
Răzvan, organizator la Posada, a intrat în contact cu acest festival în trei ipostaze. La început, „ca puștan în public”. Apoi, în 2011, a participat la concurs alături de trupa sa, Shifting Sands. Mai târziu, a adoptat și rolul de organizator.
Lui Răzvan îi place muzica rock încă de la 13 ani, când a schimbat clasa. A ajuns într-o clasă de rockeri care l-au influențat, iar de atunci a rămas fan al acestui gen. Iubirea pentru rock l-a condus spre Posada, unde a intrat în contact, pentru prima oară, cu muzica live.
L-am întrebat de ce a ales să fie organizator la Posada Rock. Ne-a explicat cu multă mândrie: „Cu Posada Rock am crescut. E aici, la Câmpulung, unde am făcut școala și practic am crescut aici. A avut un hiatus de 10 ani când nu l-a organizat nimeni, apoi din 2011 a fost reluat. În 2012, am zis să ne ocupăm, să-l ridicăm, pentru că altfel e păcat.
E cel mai vechi festival concurs din țară și e singurul care există. Uite că reușim să-l ducem mai departe, și reușim să-l facem să crească. Anul acesta a fost greu de organizat, din cauza indisponibilității trupelor mari din afară, din cauza problemelor cu zborurile și altele, dar mergem mai departe!”
Viitorul festivalului
Pe lângă decizia de a organiza Posada Rock, am fost curioși cum vede Răzvan viitorul festivalului, având în vedere evoluția muzicii rock: „Este o concurență din ce în ce mai acerbă în zona aceasta de festivaluri. Ați văzut că au fost multe festivaluri, iar din punctul de vedere al ofertei, este super OK, căci are de unde să aleagă publicul. Publicul nu poate veni la toate, e clar, dar concurența e bună și vrem să mergem mai departe.
Deocamdată, suntem singurul festival de acest fel din țară și subliniez asta des, pentru că sprijinul financiar pe care trupele îl pot primi în urma concursului este foarte folositor. Cu 2000 de euro poți face multe ca trupă. Poți lua echipament, poți să scoți un album și tocmai de aceea, ne dorim să fie mai multe festivaluri de genul ăsta, care să ajute trupele underground. Uite, de exemplu: în 2016 am avut o trupă de puștani care a luat marele premiu.”
Când nu se ocupă de organizare, Răzvan se mai relaxează cântând. El cântă la bas din liceu, dar n-a avut un început tare bun, din cauza lipsei de timp. După 30 de ani, a reluat acest hobby. Iar când nu cântă, ascultă trupa sa preferată, Dream Theater, alături de alte trupe, precum Ghost și Soen. Mesajul lui Răzvan pentru iubitorii de muzică rock:
Pe iubitorii de muzică rock îi așteptăm în fiecare an în Posada, la Câmpulung, unde vremea n-a ținut cu noi în această ediție, dar de obicei, e foarte frumos. Să veniți la concerte și să vă susțineți trupele preferate!
Dacă doriți să-l ascultați pe Răzvan cum cântă la bas, aveți aici un cover al piesei Griftwood, de la Ghost, care m-a dat pe spate.
Părerile spectatorilor
Bineînțeles, am întrebat și câțiva spectatori cum li s-a părut atmosfera de anul acesta. Theo ne-a spus că nu e rocker și nu ascultă doar rock. Nu a știut multe trupe din acest an, însă în fața scenei s-a simțit genial și acum ar vrea să mai asculte acele trupe. Pentru el, oamenii sunt geniali, căci a reușit să-și facă mulți prieteni. Pe lângă Posada Rock, ne-a recomandat cu o mare căldură să aruncăm un ochișor și la Pub Rock, unde mai vin oameni faini din cadrul Posada.
Ștefan, un alt fan al muzicii în general, ne-a mărturisit că a mai vizitat festivalul și în alte ediții. Mereu reușește să dea de trupe noi, să-și facă prieteni și să-și extindă gusturile muzicale.
Concluzia unui rocker amator
Posada Rock este locul perfect în care căldura, prietenia și muzica bună se adună indiferent de vreme sau de momentele grele prin care mai trecem uneori. Eu sunt un simplu rocker amator, fără multe preferințe din punctul de vedere al acestui gen. Dar nu contează dacă ești rocker sau nu. Festivalul e acolo. E acolo în fiecare an, cu mult rock, umor, oameni carismatici și distracție.
Puteți citi toate articolele de anul acesta de la Posada aici, venite „la cald” de la corespondentul nostru pe teren.
Dacă Posada Rock e acolo, și noi vom mai fi.
Peace out, or should I say… rock out!
Material de pe teren de la corespondentul nostru, Alex Bodnar
Editare de Sorina Sfreja-Nemeș
Corectură de Iulia Dromereschi
Layout de Teodora Dumitroaea