AIVI media.hub vă prezintă în două episoade povestea lui Victor Ostropel, cercetaș și preot. Vom afla mai multe despre cercetășie, dar vom aprofunda și teme legate de spiritualitate și religie în ziua de azi.
Victor a aflat despre cercetășie încă de când se afla pe băncile facultății, iar câțiva dintre colegii lui făceau parte dintr-o asociație de cercetași. Din acel moment, l-a fascinat disciplina cercetășească, însă firea mai rebelă l-a determinat să ezite, pe moment, să se afilieze grupului. Odată devenit preot și ajuns la Râmnicu Vâlcea, Victor a inițiat diverse activități pentru tinerii din comunitate, printre care se numărau și drumețiile în natură.
S-a dus cu trollerul la prima întâlnire de Cercetași
Întâmplarea a făcut ca la Întâlnirea Națională a Tinerilor Catolici din anul 2015 să cunosc cercetași din București. După această întâlnire, care a avut loc la Cluj, liderii cercetașilor m-au contactat pentru că aveau nevoie de un preot – al cărui rol este necesar în taberele creștine. În primă fază am refuzat, pentru că lucrurile decurgeau foarte rapid, dar la insistențele lor am acceptat, în final, și am mers în tabără cu mai mulți cercetași, ca primă experiență. La momentul respectiv nu știam aproape nimic despre cercetășie. Am mers în pădure cu un troller, spre amuzamentul tuturor.
Pentru Victor, cercetășia a fost dragoste la prima vedere. În ciuda faptului că a intrat în grup la vârsta de 33 ani, și-a dat seama că toată viața a fost cercetaș, prin stilul său de viață. În primii doi ani, grupul de cercetași din Râmnicu Vâlcea a fost lipit de cel din București, pentru a-și pune bazele și a fi organizat mai bine. În acest timp, cercetașii s-au format, au acumulat experiență, iar grupul s-a dezvoltat numeric.
Orice început e greu
Niciun început nu este ușor și nici în cazul grupului de cercetași creștini din Râmnicu Vâlcea nu a fost diferit. O problemă cu care s-a confruntat Victor în formarea grupului a fost lipsa pregătirii liderilor. Ulterior, aceștia au fost formați în tabere naționale și internaționale, în care au fost puși la punct teoretic și practic. O altă problemă resimțită la început a fost de natură logistică, întrucât organizarea unei tabere necesită multe materiale precum corturi, unelte, vase pentru gătit și altele. În momentul de față, grupului îi mai lipsește doar un sediu în care să poată fi desfășurate activitățile atunci când vremea nu permite ieșirea în natură.
Cercetășia este o vocație și atunci când o simți, nu te mai poți desprinde de ea. Nu văd cum s-ar putea derula evenimentele din viața mea fără ca eu să fiu cercetaș, pentru că această vocație m-a schimbat în bine. Consider că din momentul în care am descoperit cercetășia cu toate legile și principiile ei, nu doar că am devenit un preot mai bun, dar am devenit și o persoană mai bună.
Taberele
Locul pentru o tabără cercetășească este ales în funcție de mai multe criterii, care trebuie să fie puse în armonie pentru a oferi o experiență completă. „Alegerea locului pentru o tabără este o decizie foarte dificilă. În primul rând trebuie să ne gândim la siguranța cercetașilor, așadar locul trebuie să fie pe de-o parte accesibil pentru mașini, dar pe de altă parte să fie suficient de izolat încât să ne desfășurăm activitățile. Trebuie să fie situat în natură, să avem o sursă de apă potabilă în apropiere, să fie și un râu în care să ne putem spăla. Întotdeauna trebuie să vorbim cu pădurarul care se ocupă de zona respectivă, pentru a afla ce fel de animale sălbatice există. De asemenea, trebuie să luăm legătura cu poliția și cu unitatea medicală cea mai apropiată”, explică Victor.
Acesta afirmă că locul perfect nu există, iar atmosfera specifică de tabără este creată prin activitățile pe care le fac cercetașii, împreună cu starea lor de bine.
Tabăra are un program predefinit, accesibil tuturor și împărțit pe intervale orare exacte. În primele două zile, care sunt și cele de acomodare, este pus accentual pe construcții, iar fiecare patrulă se ocupă să își construiască o vatră, masă, scaune, gard din lemnul de la fața locului și sfoară. O zi de tabără începe cu deșteptarea, urmată de înviorare și pregătirea micului dejun. Urmează careul, la care sunt anunțate activitățile zilei, alături de rugăciunea de dimineață, după care urmează ateliere care pot fi de prim-ajutor, de construcții, de animație, de spiritualitate sau de orientare în teren. Prânzul este gătit de cercetași în jur de ora 13, iar după-amiaza au loc activități distractive, precum jocuri sau competiții sportive, drumeții.
Citește și: Toți oamenii radioului: Portret Doina Borgovan
De asemenea, fiecare patrulă de cercetași își pregătește cina, după care urmează punctul culminant al zilei, veghea – o scenetă care se desfășoară în jurul focului, formată din jocuri, farse, cântece cu chitara în jurul focului. La final, este cântat un imn al Fecioarei Maria în jurul focului și se așterne liniștea asupra taberei.
Ramurile cercetășiei
Cercetășia creștină se împarte în trei ramuri pedagogice: ramura galbenă, a lupișorilor (copiii cu vârste de 7-11 ani), ramura verde, a cercetașelor și cercetașilor (între 11-17 ani) și ramura roșie, a drumeților și călăuzelor (peste 17 ani).
În cadrul ramurii galbene se pune accentul pe atenția copiilor. Activitățile constau, în mare măsură, în jocuri, iar specificul lor este interpretarea Cărții Junglei. Personajele liderilor care apar în taberele de lupișori sunt cele care apar în faimoasa poveste, de la Akela sau Kaa până la Baghera.
În cadrul ramurii verzi se pune accentul pe responsabilizarea cercetașilor. Deviza acestora își are rădăcina în citatul latin Estote parati, fiind corelată cu Evanghelia. Pe lângă jocuri, cercetașii pot să construiască, pot lucra cu focul și își pot găti singuri.
Ramura roșie este formată din drumeții și călăuzele care caută să își descopere atât vocația, cât și rolul în societate. Aceștia înțeleg pe deplin datoria lor de a fi în permanență în slujba aproapelui și a lui Dumnezeu.
Citește și: Nu ochii care nu se văd se uită, ci sufletele care nu se simt
Nu orice tânăr este capabil să trăiască departe de confortul casei
„Așa cum familia este celula de bază a societății, patrula este unitatea de bază a cercetășiei. Patrula se situează între familia cercetașului și societatea adulților. Fiecare patrulă are un lider, un totem, un steag, un strigăt, logistică proprie. Ca într-o familie, fiecare membru al unei patrule își asumă un rol. Liderul patrulei este impus și nu ales, iar el, la rândul său, își alege un asistent. Celelalte roluri ale membrilor pot fi, spre exemplu, de fochist, bucătar, sanitar, animator și multe altele care sunt încredințate în funcție de vârstă și aptitudini în cadrul consiliului fiecărei patrule”, povestește interlocutorul nostru.
La nivel comportamental, cercetașii se remarcă prin efortul depus pentru a-i ajuta pe cei din jur, fără a aștepta ceva în schimb. Aceștia sunt persoane disciplinate și la marile evenimente reprezintă nucleul voluntarilor. Totodată, sunt persoane spirituale, care își asumă această identitate, indiferent de confesiunea creștină pe care o au.
Cercetașii au o mare doză de maturitate. Nu orice tânăr este capabil să trăiască departe de confortul casei, fără electricitate, apă caldă sau frigider.
Trei motive să te alături Cercetașilor
„Din cauza tehnologizării, foarte multe abilități cu care s-a născut omul se pierd. Cred că pe cercetași îi determină să continue această pasiune faptul că ei sunt puși în centrul acțiunilor. Mulți părinți mă întreabă de ce copiii lor nu sunt la fel de disciplinați acasă precum sunt în tabere. Consider că părinții, prin grija excesivă, fac mult prea multe lucruri pe care copiii le pot face singuri. Un tânăr care merge la școală este capabil să își facă patul, curățenie în cameră și să un program de studiu”, ne-a mai povestit Victor.
Trei motive pentru care un tânăr ar trebui să se alăture grupului de cercetași creștini din Râmnicu Vâlcea sunt:
- dezvoltarea personală, pentru că cele cinci scopuri ale cercetășiei sunt un pachet complet în acest sens. Cuprinde sănătatea și dezvoltarea fizică, simțul practic, formarea caracterului, slujirea aproapelui și descoperirea lui Dumnezeu
- aventura și
- prietenia.
Nu există vârstă pentru a deveni cercetaș. Este nevoie atât de disponibilitatea liderilor tineri, cât și de cea a persoanelor adulte.
Urmăriți AIVI media.hub și pentru a doua parte a materialului despre Victor Ostropel. Este o discuție despre rolul religiei și al credinței în prezent.
Materialul a fost realizat de Ana Chima, jurnalistă voluntară din Brezoi (VL). Face parte dintre subiectele dezvoltate în cadrul Școlii de iarnă de la Voineasa, școală la care Ana a luat parte. Școala și documentările de teren ulterioare au fost finanțate prin proiectul eponim, propus în cadrul Vâlcea Forest Run 2021, prin Fundația Comunitară Vâlcea.
Află mai multe despre cum a fost la Școala de iarnă
Editare: Radu Eremia
Corectură: Iulia Dromereschi